La etajul unu al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, în fața sălii Ileana Berlogea, se disting două siluete atipice, parcă aerul se așază altfel în jurul lor. Îți sar în ochi pentru că așteaptă tăcuți și respectuoși, cât mai solemni posibil, deși modestia se observă imediat. Este 30 ianuarie, iar UNATC își sărbătorește existența în fiecare an cu prilejul zilei de naștere a lui I.L. Caragiale. În acest context, Ana Laguna și Mats Ek primesc titlul de Doctor Honoris Causa, o onoare pentru ei, dar una și mai mare pentru noi, în special pentru secția de coregrafie care de acum înainte se poate mândri cu prezența a două legende în dansul contemporan internațional. Amândoi au mai fost prezenți în România cu ocazia Întâlnirilor JTI din toamna anului trecut, precum și la a XV-a ediție a Premiului Europa pentru Teatru care s-a ținut la Craiova, în continuarea Festivalului Internațional de Teatru Shakespeare.
De ce Mats Ek? Pentru că „într-o lume a artei coregrafice care părea că-și va pierde steaua polară a sensului, el a repus-o pe cer la locul ei”, a menționat prof.univ.dr Sergiu Anghel, Președintele Senatului UNATC, în Laudatio. „Cum să definești indefinibilul? Cum să definești un miros în interiorul unei lumi inodore? Cum să definești ceva fără sistem de referință?”, se spune despre stilul lui Mats Ek, un stil unic, dar imposibil de încadrat în cuvinte și categorii care să surprindă o artă atât de efemeră precum dansul.
De ce Ana Laguna? Pentru că „aduce pe scena coregrafică un nou tip de interpret – celui căruia, în timp ce dansează, îi urmărești într-o măsură mult mai mare ochii decât corpul, mai mult expresia feței decât mișcarea brațelor, aerul pe care-l dislocă în jurul ei decât spațiul în care se mișcă. Când dansează, Ana Laguna vorbește deslușit sufletului care înțelege fără vorbe deslușite. Spectatorul pur și simplu înțelege sensul fiecărui gest fără nevoia apriorică a învățării vreunui limbaj”.
Acordarea distincțiilor a fost precedată de lungi discursuri de laude și analize pertinente a excepționalului pe care fiecare în parte l-a adus artei coregrafice, însă, nu s-a trecut cu vederea că Mats Ek și Ana Laguna sunt un cuplu de artiști pe care nu-i mai poți analiza fără să te raportezi la ei ca la un întreg. Și-au primit premiile cu umilință, așa cum Ana Laguna a spus emoționată, însă, dincolo de sinceritatea lor, se întrezărea strălucirea artistului autentic care doar prin câteva fraze puse pe-o foaie de hârtie poate modifica starea de spirit a publicului din sală. Așa s-a întâmplat de îndată ce Mats Ek și-a încheiat scurtul discurs despre viziunea sa asupra dansului și despre implicarea în activitatea Uniunii Artei Coregrafice din România (UNACOR) proaspăt înființată.
„Dansul este poate cea mai veche formă de artă, dar în același timp cea mai tânără. Cea mai tânără dacă ne raportăm la vulnerabilitatea sa. Dansul nu poate fi conservat, deși în ultimii ani a devenit posibilă înregistrarea spectacolelor de balet. Dar o coregrafie învățată de pe un DVD e sortită eșecului, pentru că substanța artistică a dansului se transmite de la corp la corp, de la om la om. Odată ce cortina e trasă, chiar și cea mai copleșitoare experiență dintr-un spectacol de dans, rămâne doar în memoria noastră și nu poate fi găsită într-o bibliotecă. Metaforic vorbind, dansul e ca scrisul pe apă. Pe cât de frumos e să privești tehnica și execuția, pe atât de repede dispare. Însă chiar dacă textul se estompează, apa e încă acolo, elementul care face viața posibilă.”
În ciuda vârstei înaintate, atât Mats Ek, cât și Ana Laguna au continuat să danseze până de curând, demonstrând că dansul nu are limite care țin de ani sau de corp. În 2015, Mats Ek a decis oficial să se retragă și să încerce altceva – „de-acum vreau să parcurg o nouă experiență – aceea de a sta degeaba”.
Dimineața de 30 ianuarie s-a încheiat la UNATC cu senzația că, deși amintirea se va estompa, prezența lor va rămâne acolo, întipărită în fața sălii Ileana Berlogea în timp ce așteptau timizi să ne bucure și aerul în jurul lor se așeza altfel, ca la acei artiști care lasă urme adânci în istorie.
Print