Aripi albastre de înger atârnate în cuie, un bloc de gheață care se scurge în mâinile actorilor și care se agață precum un animal pregătit pentru măcelărit în depozit, monede care se rostogolesc pe scenă și la picioarele spectatorilor, un sicriu semitransparent care tronează în mijlocul unei platforme, mărturie a unei morți iminente și uși ascunse sau dezasamblate, semn că verticalitatea acestei lumi nu mai poate fi recuperată într-un viitor marcat de (auto)distrugere. Acestea sunt doar câteva imagini descrise frugal din bogăția de „aspecte vizuale” prin care se caracterizează spectacolul „Sensul vieții”, în regia lui Eugenio Barba. Pe de altă parte, „Memoria devastatoare” e un fragment de perfecțiune vizuală într-un decor natural care pe înserate îți taie răsuflarea, Cetatea Cisnădioara. Intimitatea și solitudinea naturii conlucrează cu acel mic spațiu teatral improvizat în cetate și împreună creează o oră de magie în care crezi posibilă trăirea într-un alt timp, cu o altă memorie marcată de aceeași (auto)distrugere. În ultimele zile, aceste două spectacole au fost atracția Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, la care a fost prezent însuși Eugenio Barba cu trupa sa de la Odin Teatret.
În anul 2031, după un război imaginat, câteva personaje cu totul ieșite din comun spun povestea unei lumi denaturate și anihilate, o rămășiță a umanității demult apuse. Soldații mascați, a căror identitate a fost ștearsă odată cu acest război, se amestecă printre personaje originale, cu destine diferite – un refugiat, un avocat danez, o țigancă care ghicește în cărți, un cântăreț de muzică rock din Insulele Feroe, un violonist de origine italiană etc. Fiecare pare rupt din context și din realitatea cunoscută nouă. Eugenio Barba imaginează o societate la nivel microscopic cu tipologii excentrice, extravagante prin înfățișare și acțiuni, o societate multiculturală, dar realizată superficial doar la nivel vizual, prin costume tradiționale și moderne. Firul logic al structurii dramaturgice însăilate rudimentar constă în povestea unui băiețel de origine columbiană care își caută tatăl dispărut în urma războiului. Fiecare personaj în parte îl direcționează spre o ușă dincolo de care va descoperi viața sau moartea. Destinul băiatului se întretaie cu destinul lumii care răsună constant pe versurile lui Leonard Cohen din melodia „Everybody knows”, cel mai grăitor discurs din spectacol despre o lume imaginară postbelică, dar care, de fapt, nu reflectă decât imaginea lumii actuale.
Atât „Sensul vieții” cât și „Memoria devastatoare” au ca temă centrală războiul și repercusiunile acestui fenomen distructiv, care afectează societatea nu numai la suprafață, ci și la nivel antropologic, modificând structuri umane și culturale. Eugenio Barba nu face statistica numărului de morți din cel de-al Doilea Război Mondial, ci selectează câteva povești ale scriitoarei Yaffa Eliach, recunoscută pentru studiile sale despre Holocaust, pe care le combină cu melodii tradiționale evreiești. Experiențele lui Moshe și Stella sunt învăluite în ritmuri de acordeon și violoncel care răsună într-o cetate din vârful unui deal, într-o liniște deplină, fără intenția de a recupera un timp pierdut sau de a politiza trecutul. „Memoria devastatoare” a lui Eugenio Barba se remarcă printr-o intimitate specială, câștigată și prin spațiul de la Cisnădioara în care are loc reprezentația, dar și prin decorul care creează senzația că te afli într-un moment înainte de culcare și bunica urmează să-ți spună povești la lumina lumânării. Doar că poveștile nu sunt pentru adormit copiii, ci au scopul de a trezi conștiința printr-un moment artistic atent realizat, înduioșător, departe de vacarmul lumii din secolul XXI. Aici, doi bătrâni care par că le-au trăit pe toate ne-au primit într-o casă care arată ca un muzeu în miniatură și vor să ne împărtășească cu blândețe din înțelepciunea lor, la o ceașcă de ceai și câteva cântece evreiești, numai bune de înmuiat inima.
Pentru Eugenio Barba, termenul „memorie” precum și facultatea pe care o implică în destinul omului sunt esențiale. În cartea sa despre regie și dramaturgie „Casa în flăcări” amintește că „rădăcinile, originile: cu cât sunt mai personale și sincere, cu atât mai mult par rezultatul întâmplării. Mă arunc în urmărirea simptomelor, semnelor, crâmpeielor, a imaginilor care nu au avut cum să piară cu totul în uitare.” Poveștile unor personalități de origine evreiască care au supraviețuit Holocaustului, Primo Levi și Jean Améry, sau ale copiilor Moshe și Stella recompun o istorie personală, intimă, dar revelatoare cu privire la un trecut scrijelit cu mult sânge într-un zid plămădit din carne omenească. Cea mai puternică imagine din spectacolul lui Barba este svastica înfășurată pe brațul unui ursuleț de pluș, un semn atât de crud care demonstrează că un război pătrunde și distruge dincolo de limitele imaginate, adică în universul inocenței, el taie rădăcini care vor rămâne pe veci îngropate în pământ.
Spre deosebire de „Memoria devastatoare”, spectacolul „Sensul vieții” are un aspect mai degrabă eclectic în care poți distinge cu greu călătoria inițiatică a băiatului columbian care își caută tatăl. Sensul vieții e legat de această apartenență la o identitate, la o rădăcină viabilă, plină de înțeles într-o lume care tinde spre (auto)distrugere. Unui spectacol șlefuit ca o bijuterie delicată i se suprapune unul expansiv, extravagant compus din imagini puternice, dar care nu are același impact la nivel de substanță și emoție. Însă ambele definesc stilul lui Eugenio Barba și al teatrului pe care l-a creat ca răspuns față de școala tradițională de teatru care l-a respins în tinerețe. Un stil care încearcă să surprindă profunzimea umanității înaintea formei și care se străduie să recompună ritualuri menite să pătrundă în zone ale conștiinței mai puțin uzitate de omul contemporan.
„Sensul vieții”, Odin Teatret
Actori: Kai Bredholt, Roberta Carreri, Jan Ferslev, Elena Floris, Donald Kitt, Tage Larsen, Carolina Pizarro, Fausto Pro, Iben Nagel Rasmussen, Julia Varley.
Text: Ursula Andkjær Olsen și Odin Teatret
Dramaturg: Thomas Bredsdorff
Light design: Odin Teatret
Muzică: Odin Teatret, cântece tradiționale și moderne
Costume: Odin Teatret, Jan de Neergaard
Dramaturgie și regie: Eugenio Barba
„Memoria devastatoare”
Actriță: Else Marie Laukvik
Muzician: Frans Winther
Text: Else Marie Laukvik în colaborare cu Eugenio Barba și Frans Winther.
Muzică: Frans Winther și cântece evreiești
Regie: Eugenio Barba
Print