O lansare de carte din care au lipsit discursurile primite de-a gata sau „introducerile“ interminabile, cuvântările sobre sau, pe de altă parte, ineditul vânat cu orice preț de din ce în ce mai mulți orgnizatori de evenimente. O lansare de carte într-o atmosferă de convivialitate, cu invitați care au pus în evidență importanța accesului la cartea de specialitate, a avut loc joi, 30 octombrie, la Ceainăria ARCUB, în cadrul Festivalului Național de Teatru. Editura Nemira a lansat cele mai recente volume publicate în Colecția Yorick: „Teatru și ritual. Scrieri esențiale“ de Jerzy Grotowski, în traducerea lui Vasile Moga, „Munca actorului cu sine însuși“, volumul al doilea, de Konstantin Sergheevici Stanislavski, în traducerea semnată de Raluca Rădulescu, și „Spațiul gol“ de Peter Brook, volum tradus de Monica Andronescu și prefațat de regizorul Andrei Șerban.
O după-amiază la un ceai, petrecută împreună cu oameni de teatru consacrați și aspiranți, veniți să participe la un eveniment care și-a propus să atragă atenția asupra unui gest recuperator necesar, într-o viață culturală care continuă să fie desincronizată. Prezentă la manifestare, actrița Oana Pellea a deschis discuția citind câteva pagini din cartea capitală a lui Stanislavski, care are acum o ediție completă, tradusă din limba rusă de Raluca Rădulescu. Cu câteva idei despre disciplină și autodisciplină în teatru a început, așadar, lansarea, la care au participat criticul de teatru George Banu, autorul unui amplu eseu introductiv al volumului în care s-au strâns cele mai importante articole ale lui Jerzy Grotowski (traduse pentru prima dată din limba poloneză), actorul și profesorul Miklós Bács, dramaturgul Valentin Nicolau, directorul Editurii Nemira, Monica Andronescu, coordonatoarea Colecției Yorick, Raluca Rădulescu, traducatoarea cărții lui K.S. Stanislavski, și Marina Constantinescu, directoarea FNT.
„Un dialog peste timp între doi mari creatori, care au marcat istoria teatrului”, astfel a descris George Banu volumul al doilea al ediției „Munca actorului cu sine însuși“ de K.S. Stanislavski, care se încheie cu celebrul text grotowskian „Răspuns lui Stanislavski“, și dialogul s-a purtat aproape o oră pornind de la această filiație ce a influențat decisiv teatrul european și nu numai al secolului XX. Gândirea și practica stanislavskiene, care fac obiectul unei ample biblioteci, își au ecoul în opera teatrală și, de asemenea, în cărțile lui Grotowski și Brook, doi continuatori care s-au despărțit de maestru, pentru a-și descoperi propria cale. Invitații au subliniat ceva din subtilele fire de legătură dintre trei personalități care încă suscită dezbateri, încă influențează metode, încă funcționează ca modele în practica teatrală. „Textele se prezintă ca nişte ghiduri pentru tinerii actori, tinerii creatori. Publicarea acestor trei texte împreună mi se pare un eveniment cu totul şi cu totul semnificativ. De la Stanislavski la Grotowski şi Brook se trasează această linie a încrederii în perfecţionarea actorului şi în faptul că împlinirea ca actor e legată şi de împlinirea ca persoană umană”, a subliniat George Banu, care s-a aplecat ani de-a rândul asupra universului celor trei creatori.
Aproape de Stanislavski, Grotowski și Brook și de noile ediții, realizate profesionist și beneficiind de scrieri însoțitoare semnate de personalități care au fost aproape, într-un fel sau altul, de creația lor, lansarea a pus în lumină importanța gestului recuperator făcut, prin aceste volume, pentru cultura română, o cultură în care cartea de teatru n-a fost niciodată o prioritate, ci, dimpotrivă, a rămas un capitol în permanentă nevoie de recuperări. Fără discursuri prestabilite și fără monologuri – din păcate, atât de prezente la lansările de carte din România –, evenimentul a pus în lumină cu un firesc dătător de speranță trei cărți pe care trebuie să le citească orice om de teatru și, de asemenea, amploarea unui proiect început în urmă cu cinci ani, când a apărut și primul număr din revista de teatru Yorick. Între conferința lui George Banu despre iubirea și neiubirea de teatru, desfășurată de dimineață, și mai multe spectacole programate seara, lansarea de după-amiază a stârnit interesul unui public interesat să descopere teatrul și altfel, prin cărțile care l-au configurat și prin comentariile celor care le cunosc și, cu siguranță, le iubesc. Fiecare în felul lui și fiecare deschis către ceilalți, participanții au exemplificat direct și simplu ideea de comunitate într-o vreme în care toată lumea vorbește despre comunitate, dar rar simte că ar aparține unei comunități.
Fotografii de Maria Ștefănescu
Aveti dreptate, teatrul romanesc e desdincronizat rau, se reediteaza aceleasi carti, nimic nou “contemporan”publicistic sau scenic.Dramaturgii publicati- montati sunt cam aceeasi.Un teatru foarte “sarac”in propuneri si NOU dar plin de bani pt prostii, mofturile unora si festivaluri.