În contextul marilor sau micilor festivaluri internaționale de teatru, Eurothalia de la Timișoara nu are obsesia numărului edițiilor, ci mai degrabă încearcă de fiecare dată să respecte un concept pe care îl propune și în baza acestuia să chestioneze publicul prin spectacolele selectate. S-ar putea ca nu toate reprezentațiile să fie pe gustul tău, s-ar putea să nu empatizezi cu tema, și totuși, după numai două, trei zile cel puțin un spectacol te va lăsa cu un gol în stomac și vei începe să te întrebi. Afișele minimaliste, în doar două culori izbitoare, indică două tipuri de săgeți care duc spre interior sau spre exterior și trimit cu gândul la o răscruce de sensuri, de direcții politice, sociale, filosofice, istorice în care se află Europa acum.
Spectacolele selectate în Festivalul Eurothalia conturează problemele pe care le ridică ceilalți artiști și care țin de istoria trecută sau prezentă. Ei se întreabă cum încă influențează această istorie anumite generații sau cum ne vor influența pe noi, mai târziu. În „Sertare” a companiei She She Pop din Germania, în „Kazahstan: Probă la sol” semnat Rimini Protokoll sau în „Africa” lui Peter Verhelst, istoria devine relativă și individuală, chiar dacă reflectă tot o generalitate. Sertarele celor de She She Pop sunt personale, dar conturează o realitate istorică a femeilor din Germania marcate de căderea Zidului Berlinului, viziunea asupra Africii e a unui alb care încearcă să se integreze într-o lume culturală și socială cu totul diferită de cea a Europei, poveștile-documentare ale celor care au imigrat din Kazahstan în Germania investighează un fenomen care naște sensibilitate tocmai datorită dozei măsurate de intimitate. Însă spectacolul „Dybbuk” de la Teatrul Evreiesc Ester Rachel Kamińska și Ida Kamińska din Polonia, pune în scenă o legendă folk și o piesă evreiască clasică a lui S. Ansky prin mijloace de expresie moderne, toate elementele fiind racordate la evenimentele istorice din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Doi tineri se iubesc și și-au unit sufletele înaintea oricărei ceremonii, printr-un ritual al lor. Ca într-un dans, Lea intră pe sub hainele largi ale iubitului său, devenind unul și trăind în aceeași piele. Despărțirea este una carnală și definitivă, niciodată nu se vor mai întâlni așa, plini de speranțe și de vise.
În spectacolul „Dybbuk”, pe fondul unei iubiri ca în „Romeo și Julieta”, se țese o poveste despre o frumoasă mireasă care este posedată de spiritul propriului iubit, despre evreii uciși în ghetouri, despre un univers bolnav cu personaje construite la limita dintre fantastic și real și despre o istorie care trebuie reamintită continuu ca să nu se mai repete. Structura complexă a spectacolului jonglează cu multiple niveluri de înțelegere și decodificări și nu se reduce la povestea clasică. Se joacă permanent cu timpul și sugerează reîntoarcerea lui Lea la stadiul de copil prin proiectarea unor desene animate, câțiva actori costumați devenind jucăriile ei reale. Cu fiecare scenă, structura se limpezește. Ce se întâmplă cu Lea? De ce este posedată? Și de ce lumea din jurul ei ia înfățișarea acestui rău? Personajele par să fie inspirate din cel mai ilogic vis, la fel ca spațiul scenic care înfățișează o cameră de așteptare ternă sau un salon de spital, cu scaune pe margini și oglinzi folosite pentru proiecții. Sunetele sunt apăsătoare, strivitoare, ca un plumb care ți se lasă pe piept treptat, până îți taie respirația. Magdalena Koleśnik, actrița care o interpretează pe Lea, e fragilă prin înfățișare, dar puternică prin jocul ei și înnebunitor de expresivă fie că joacă rolul de iubită, de fiică, de copil sau de spirit malefic. Se târăște, scuipă, țipă, se murdărește cu pământul de pe mormântul mamei sale și îi transformă viața într-un calvar tatălui său care a încălcat jurământul și nu ia dat-o de soție celui promis.
Lea trebuie să plătească cu propria viață, iar moartea sa începe cu un foc de mitralieră care îi ciuruie trupul. Gloanțele imaginare provoacă vibrații puternice în oglinzile din fața spectatorilor, sunetul este asurzitor și brusc ți se face teamă. Așa ar arăta un război, așa răcnește răul, așa s-a murit și încă se moare. „Dybbuk”, spectacolul creat de Maja Kleczewska, are un aer de mister morbid, de ambiguitate care atunci când dispare naște frică, căci în realitate răul nu e doar un iubit mort și rătăcit în lumea celor vii, iar gloanțele sunt reale.
Teatrul Evreiesc Ester Rachel Kamińska și Ida Kamińska, Polonia
„Dybbuk” după S. Ansky
Regia: Maja Kleczewska
Traducerea: Michał Friedman
Cu: Marcin Błaszak, Piotr Chomik, Waldemar Gawlik, Genady Iskhakov, Magdalena Koleśnik, Joanna Przybyłowska, Henryk Rajfer, Rafał Rutowicz, Wanda Siemaszko, Piotr Sierecki, Piotr Strażowski, Barbara Szeliga, Dawid Szurmiej, Gołda Tencer, Ewa Tucholska, Jerzy Walczak, Marek Węglarski
Versiunea scenică: Maja Kleczewska, Łukasz Chotkowski
Decorul, light-design-ul, video: Wojciech Puś
Costumele: Konrad Parol
Dramaturgia: Łukasz Chotkowski
Muzica: Stefan Węgłowski