E îngerul de marți care-mi aduce
Copilăria ca pe-o turtă dulce,
Ce pe-un susan și ca pe o halviță.
E îngerul de marți, printre șuvițe
De păr cârlionțat, suflate-n vânt,
Ale iubitelor cu trupul sfânt,
Ce-au locuit cândva și pe pământ
Și-acum s-au dus din nou în paradis,
Cu genele să ne împungă moale-n vis…
Și iarăși am ghiozdanul plin cu bile,
Cu sugative, radiere inutile,
Și cu sticluțe de cerneală-albastră,
Când stam cu sufletul lângă fereastră,
Uimit de fluturii greoi de-afară
Ce nu știau că doamna profesoară
(Sâni, fese, catalog la subsuoară)
Îi cheamă lin la tablă, într-o doară,
Cu-aripile pudrate să descrie
Ziua, la ora de melancolie…
Și-n pause catedra s-o-nveșmânte
În praful dup-amiezilor, fierbinte…
Print