Anul acesta, pentru a omagia împlinirea a 100 de ani de la istorica Premieră a spectacolului „Sărbătoarea Primăverii”, creat de Vaslav Nijinsky pe muzica lui Igor Stravinsky, în decoruri și costume realizate de Nicholas Roerich, organizatorii celui mai important festival de balet din lume „Dance Open – International Ballet Festival” de la Sankt Petersburg, desfășurat în perioada 18-22 aprilie, l-au invitat pe coregraful român Edward Clug să prezinte același spectacol, însă creat de el pentru Baletul Operei Naționale din Maribor, al cărui Director Artistic este de peste 10 ani. Succesul acestei reprezentații l-a consacrat, încă o dată, dacă mai era nevoie, în rândul celor mai importanți coregrafi ai lumii, la ora actuală. Totodată, trebuie precizat faptul că, de-a lungul timpului România a dăruit scenei internaționale a dansului interpreți de mare valoare, și amintesc aici doar pe celebra Alina Cojocaru, Prim-balerină la Royal Opera House Covent Garden, dar niciodată un coregraf de o anvergură internațională comparabilă cu cea a lui Edward Clug. Într-un timp relativ scurt, dacă mă gândesc că are doar 40 de ani, el a montat deja în cele mai importante companii de balet din lume: Baletul Operei Naționale din Maribor și Ljublijana (Slovenia), Baletul Operei Naționale din Zagreb (Croația), Compania de Balet din Stuttgart (Germania), Baletul Operei din Zurich (Elveția), Baletul Operei din Graz (Austria), Compania Națională de Balet (Portugalia), Ochi International Ballet Company (Japonia) etc., a creat partituri coregrafice special pentru staruri internaționale ale dansului: Leonid Sarafanov (Teatrul Mikhailovsky din Sankt Petersburg), Diana Vishneva (Teatrul Mariinsky din Sankt Petersburg), Anastasia și Denis Matvienko (Teatrul Mariinsky din Sankt Petersburg) sau Iana Salenko (Opera din Berlin) etc. Creațiile sale au fost prezentate în cadrul unor tripticuri alcătuite din lucrări aparținând lui: William Forsythe, Sol Leon, Paul Lightfoot, Mauro Bigonzetti sau Marco Goecke, la care se adaugă participarea la cele mai prestigioase festivaluri internaționale de gen, munca sa fiind recompensată de-a lungul anilor atât prin premii și distincții din partea țării de adopție, respectiv Slovenia, cât și internaționale: Premiul Special pentru cea mai Bună Coregrafie al Teatrului de Operă și Balet din Ljublijana(1997), Medalia de Bronz la Concursul Internațional de balet și creație coregrafică de la Moscova (2001), Medalia de bronz: categoria dans contemporan și Premiul Special pentru Cea mai bună Coregrafie la Concursul Internațional de balet de la Nagoya (2002), Medalia de bronz și Premiul Publicului la cea de-a 17 ediție a Concursului Internațional de Coregrafie de la Hanovra și Premiul pentru Cel Mai Bun Spectacol de Dans al Anului „Lacrimas” din Slovenia (2003), Premiul pentru Cea mai Bună Coregrafie Contemporană la cea de-a 18 ediție a Concursului Internațional de Balet de la Varna (1998), Premiul Fundației Preseren, cea mai importantă disticție acordată pentru realizări deosebite în cultură (2005) și Glazer Charter (2008) din Slovenia și Premiul Special pentru Cea mai Bună Coregrafie la Festivalul Internațional de Teatru MESS de la Sarajevo (2011). Destinul său artistic continuă într-un ritm alert trecând de la o lucrare la alta, dintr-o companie într-alta, dintr-o țară în alta, ba chiar de pe un continent pe altul, sfidând parcă cele 24 de ore ale unei zile obișnuite pentru noi toți, dar nu și pentru el. Cu toate acestea, ori de câte ori a avut ocazia de a se adresa celor în mijlocul cărora s-a născut, a făcut-o cu o naturalețe dezarmantă, sincer și foarte atașat.
Dacă ar trebui să identificați un început al carierei dumneavoastră, care ar fi acela și în ce condiții s-a petrecut?
Mă uit în trecut și am impresia că am avut parte de mai multe începuturi și încă mă aștept la multe altele. Poate părea un pic naiv punctul acesta de vedere, dar mă ține proaspăt și în tensiune. Am început dansul ca elev la liceul de coregrafie din Cluj, fără nicio așteptare, a fost dorința și ambiția tatălui meu să devin artist, iar mai târziu a devenit idealul meu. Am început carierea de dansator la Maribor, cu dorința de a pleca la un teatru mai mare din vest. Nu am reușit. Mai târziu am decoperit chemarea pentru creații coregrafice în Maribor și nu m-am așteptat ca după mulți ani să fiu invitat să montez chiar la teatrele din vest, care anterior nu mă acceptaseră ca dansator. Vreau să cred că începutul meu a fost și este inspirația tatălui meu.
Din perspectiva experienței dobândite până acum, ce înseamnă Maribor în destinul dumneavoastră artistic: o întamplare, o provocare sau o ambiție?
Toate trei, însă schimbând ordinea de-a lungul anilor, alcătuind un destin pe care îl urmez oriunde mă va duce. Maribor e pentru mine punctul de plecare și e bine să ai unul, ca să ai unde să te întorci. De mult nu-l mai văd ca pe un loc, în schimb îmi dă senzația că ajung la locul meu. Sunt mândru de realizările companiei pe care o conduc, companie care, practic, nu exista când mi-am început cariera în 1991.
Cum ați descrie raportul dintre cariera de coregraf internațional și cea de director artistic al companiei de balet a Operei Naționale din Maribor?
Sincer să fiu, de 10 ani de când am preluat conducerea artistică a companiei nu am reușit să devin „director”, am rămas dansator, coregraf, coleg și prieten. Fără încrederea în viziunea mea artistică și încrederea reciprocă dintre mine şi dansatorii din companie nu aș fi rezistat. Nu ştiu în schimb cât va dura această relație, care pe undeva funcționează de la sine. Montez tot mai mult pentru alte companii iar absența tot mai lungă din Maribor nu poate să întrețină această relație.
Un aspect mai rar întâlnit în lumea dansului îl reprezintă oportunitatea de a alcătui o familie, în timpul carierei. În ceea ce vă privește ați reușit și în acest sens, având deja o familie frumoasă cu doi copii. Acesta să fie punctul de sprijin?
Este o experiență unică aceea de a vedea un om cum se dezvoltă în alt om. Aduce cu sine alte priorități, emoții și gânduri. Timpul devine un alt timp, iar somnul nu mai e ca înainte… deocamdată. Sunt extrem de recunoscător soției mele care mă susține în dragostea pe care o am pentru creație. Nu îmi imaginez altfel, suntem o familie tot timpul indiferent de proiecte, călătorim mult împreună și mă simt împlinit alături de copiii și soția mea.
Ce proiecte urmează în cariera dumneavoastră?
Nu de mult ne-am întors cu compania dintr-un turneu în Brazilia. În momentul de față mă aflu în Munchen, unde lucrez la un proiect nou pentru compania Munich Ballet am Gartner Platz, pe muzica lui Pergolesi Stabat Mater. După acest proiect urmează vacanța, iar în august voi începe lucrul la o nouă piesă pentru Royal Ballet of Flanders. După experiența deosebită cu „Sărbatoarea Primăverii”, mă reîntorc la Stravinski cu „Les Noces”, a cărei Premieră va fi pe data de 10 octombrie în Antwerp.
În România, două dintre creațiile lui Edward Clug: „Tango. Radio & Jiuliet” pot fi vizionate la Opera Națională București începând din 2010 când, în urma invitației pe care i-am adresat-o atunci, în calitate de Șef al Companiei de Balet a ONB, a venit special pentru a lucra cu balerinii români și a cunoaște publicul țării sale de origine.
Print