Într-un întuneric cald, se deslușește argintiul metalului care imediat stârnește senzația de rece și intangibil. Într-o noapte a creației – poate ultima sau poate doar o nostalgie a trecutului – se reiterează drumul artistului peste care s-au scurs ani, personaje, costume, măști, povești. Asta nu înseamnă că interpretul face parte din categoria vârstnicilor care deapănă amintiri, din contră. Tinerețea, frumusețea și vitalitatea „eroului” reprezintă o altă metaforă a creatorului. Sigur că există o fascinație pentru vârsta fragedă care se pierde inevitabil, pentru energia și imaginația copilului, pentru timp ca blestem și dar deopotrivă. Imaginea lui Lari Giorgescu care imediat trimite cu gândul la celebrele ipostaze ale lui James Dean, în jeans și tricou alb și cu o privire pătrunzătoare, sugerează clar voluptatea tinereții, dar și melanjul de personaje care se insinuează de la o scenă la alta.
În cea mai recentă montare a sa, într-un spațiu independent, mai exact la Unteatru, Gigi Căciuleanu se joacă din nou cu idei, imagini și trăiri mai mult sau mai puțin personale, pe care le reunește într-un spectacol de teatru coregrafic sau într-un „happening foarte calculat”, așa cum el însuși l-a descris. Și într-adevăr, creația sa se situează între aceste două categorii/denumiri, îmbinând și dansul, și poezia, și actoria, dar și o formă de recital care îți cere timp să te acomodezi cu modul languros de rostire, cu textul ambiguu, cu mișcările fluide și încordate în același timp ale lui Lari Giorgescu, la care se adaugă muzica lui Mozart – personaj captiv între prezență și absență.
„Eine Kleine Nachtmusik” se bazează pe textele lui Gigi Căciuleanu și pe un fragment de scenariu de Commedia Dell’Arte care îi aparține lui Mozart, titlul spectacolului sugerând înainte de toate un eveniment intim, spontan, care se naște acum și aici. Una dintre scenele care se desprind prin claritate și profunzime este cea în care artistul ajuns la bătrânețe pune un morman de haine în fața sa și începe să-și recapituleze rolurile în funcție de afinități, cu melancolie în glas și seninătate în suflet. Vladimir Turturica, în puține elemente, transpune universul imaginar al lui Gigi Căciuleanu – o piramidă și un cub din metal, o bucată de catifea roșie care se prelinge ca o cortină care dispare, o minge de fotbal, un vraf de costume. Recuzita într-un one-man show, în care Lari Giorgescu face un tur de forță de la o ipostază la alta, își schimbă continuu sensul. Fiecare obiect e o metaforă, iar dintre toate, cele mai pregnante sunt piramida și cubul. Piramida interioară și piramida lumii, echilibrul dintre acestea și acea perfecțiune inegalabilă a cubului, poate incluzând și lecția-metaforă a lui Nichita Stănescu despre el.
Creațiile din ultima vreme, „#EmojiPlay” sau „Un Moment de Dans sau UF!”, îl prezintă pe Gigi Căciuleanu în rolul artistului care acum se joacă și experimentează într-un ritm alert, preferând mai degrabă un amestec de arte și stiluri, decât spectacolele de coregrafie totale care necesită o cu totul altă pregătire și răbdare. Și „Eine Kleine Nachtmusik” se înscrie în gama creațiilor mai mult poetice, ușor de digerat și apreciate de un public larg. Iar în acest caz, trebuie punctată și performanța lui Lari Giorgescu care dă dovadă de o condiție fizică excelentă, asumându-și rolul de poet, personaj, dansator, jongler, dar și de Om–Artist, Artist–Om, fără vârstă, Veşnic-Copil, Bătrân-Filozof-Înţelept, Alchimist în cuvintele-metaforă ale lui Gigi Căciuleanu.
O coproducţie: UNTEATRU, ARTPRODUCTION FOUNDATION
& GIGI CĂCIULEANU ROMANIA DANCE COMPANY
„Eine Kleine Nachtmusik”, un spectacol de Gigi Căciuleanu
Muzica: W.A. Mozart
Cu: Lari Giorgescu
Texte: Gigi Căciuleanu şi un fragment de scenariu original de Comedia Dell’Arte aparţinând lui W.A. Mozart
Scenografia: Vladimir Turturica
Light Design: Dragoș Mărgineanu
Print