În subsolul de la Dianei 4 locuieşte o femeie nu foarte tânără, cumsecade, singură şi destul de neinteresantă. Are câteva rafturi cu cârţi, un pat, un radio vechi şi o icoană. Este ziua ei şi se sărbătoreşte în linişte, cu bucurie stăpânită şi cu dorinţe suflate într-o lumânare. Se aud bătăi în uşă. „Dragă Elena Sergheevna”, la mulţi ani! Patru elevi de-ai săi i-au pregătit o vizită surpriză cu voie bună, cadouri şi tinereţe. Aşa începe spectacolul montat de Iulia Grigoriu, studentă în anul III la Regie, la UNATC. Împreună cu cinci colegi actori au realizat acest spectacol cu sprijinul ArCuB. Iar rezultatul este cât se poate de încurajator.
Povestea dură şi deloc la îndemână a unei seri în care scrupulele dispar, iar cruzimea tinereţii se desfăşoară în toată bestialitatea ei e tratată cu multă seriozitate şi atenţie pentru detalii. Cu stângăcii inerente, cu lungimi inegale şi cu reuşite personale cu adevărat remarcabile, „Dragă Elena Sergheevna” este acel gen de spectacol care ridică sprâncenele spectatorilor. Într-un spaţiu claustrant, în care actorii nu se pot ascunde în spatele personajelor, ci e imperios necesar ca sinceritatea interpretării să fie în prim-plan, se creează o atmosferă densă, cu mult adevăr scenic. Energia se acumulează şi răbufneşte, generând nelinişte. Urci scările şi te gândeşti la destinul copiilor care tocmai şi-au împins profesoara la sinucidere. După ce vezi cum mintea ascuţită a unui tânăr care o torturează psihic pe profesoara sechestrată în propria casă în miez de noapte doar din voluptatea de a se considera superior conduce la acte radicale nu poţi rămâne indiferent. Tocmai pentru că demersul artistic este foarte franc.
Parcursul regizoral nu epatează în invenţii abracadabrante, ci urmăreşte cu multă maturitate relaţia dintre personaje şi dezvoltarea lor firească. Cu indicaţii de cod bine plasate, cu momente construite pornind de la interacţiunea dintre actori şi cu multă atenţie pentru fiecare în parte, Iulia Grigoriu are grijă să îi încerce cu sarcini scenice după capacitatea proprie de joc. Greul e dus de Codrin Boldea (Volodea) care deţine o forţă interioară bine controlată. Multe nunaţe în jocul său, un gând continuu care generază acţiunile şi o combustie care dictează ritmul spectacolului. Un viitor actor versatil şi percutant, cu multe mijloace pe care le poate dezvolta într-un meşteşug bine asumat. Matei Arvunescu (Paşa) îl completează cu sensibilitatea sa. E reversul medaliei de care este întotdeauna nevoie. Cu o prezenţă care se impune pe scenă şi ochi vii, reţinut şi atent la parteneri, este acel actor care poate spune multe prin tăceri, aşezat, consistent şi generos pe scenă.
Nu aceeaşi stăpânire de sine o are, însă, Alexandru Banciu (Vitea). Sarcina sa este de a fi contra-punctul comic; gura de oxigen în acest şuvoi de fapte ireparabile. Nu lipsit de carismă, nu a găsit totuși măsura potrivită a rolului. Îşi supralicitează latura ludică şi construieşte un personaj unilateral. O scenă insuficient dezvoltată, care ar fi putut suferi chiar ajustări şi tăieturi bine-venite pentru a evita monotonia, este dialogul dintre el şi Diana Tănase (Elena Sergheevna) care, la rândul său, şi-a dezvoltat personajul pe un palier unic. Deşi joacă serios şi asumat, nici ea nu realizează acel salt care să transforme interpretarea în ceva mai mult decât firescul corect însuşit. Marcel Nistor (Lida) are o bogăţie de emoţii pe care, însă, nu le poate stăpâni în aşa fel încât adevărul personajului să ajungă la spectator. Se lasă copleşită de un întreg iureş de sentimente aleatorii şi pierde controlul, gândul limpede lipseşte, iar rezultatul este o interpretare demonstrativă, pornită de la cele mai bune intenţii.
Piesa Ludmilei Razumovskaia nu este o joacă de copii; chiar dacă vorbeşte despre elevi al căror orgoliu îi transformă în ucigaşi. Un text actual, puternic, şi roluri care presupun înţelegere aprofundată înainte de orice. Stundeţii din anul III au avut curajul de a se lua în serios, de a căuta şi de a propune un spectacol prin care să vorbească despre ei şi bucuria de a lucra împreună. Am văzut pe scenă o echipă – parteneri care se sprijină unul pe celălalt şi cred în ceea ce fac. În subsolul de la Dianei 4 se face teatru. Tineri deloc furioşi, se iau în serios şi bat cu putere la uşa din spatele căreia le răspunde temătoare draga de Elena Sergheevna.
„Dragă Elena Sergheevna” de Ludmila Razumovskaia
Distribuția: Diana Tănase, Marcela Nistor, Codrin Boldea, Alexandru Banciu, Matei Arvunescu
Scenografia: Elodie Chiper
Regia: Iulia Grigoriu
Dianei 4, cu sprijinul ArCuB