Săptămână de săptămână, Yorick.ro își invită cititorii la o pagină de teatru. Un gând, o poveste, o frântură din gândirea unor mari personalități ale teatrului, de când e lumea și până azi, vă vor însoți săptămânal. Cartea de teatru e o poveste pe care vă invităm s-o descoperiți! Azi, Erwin Piscator…
A apărut în spectacol un nou element: cel pedagogic. Teatrul își propunea să nu mai acționeze asupra spectatorului numai pe plan afectiv, să nu mai mizeze doar pe disponibilitatea sa emoțională, ci să se adreseze în mod deliberat rațiunii sale. Își propunea să comunice nu numai elan, pasiune, entuziasm, ci și înțelegere, știință, cunoaștere.
Intenția inițială era să ne descurcăm fără actori burghezi. Exceptând câțiva profesioniști a căror poziție era apropiată de a noastră, am jucat aproape numai cu proletari. Consideram ca o necesitate să colaborez cu oameni care, asemenea mie, vedeau în mișcarea revoluționară pivotul, motorul creației lor. În cadrul întregii concepții despre teatrul popular, importanța hotărâtoare o avea pentru mine formarea unei comunități atât umane și artistice, cât și politice.
Ce am urmărit eu, așadar, în întreaga mea activitate? Nu simpla propagare a unei concepții despre lume prin forme-clișeu și poze-lozinci, ci demonstrarea adevărului că această concepție despre lume, cu toate consecințele ei, este singura valabilă pentru epoca noastră. Se pot susține multe; o afirmație nu devine nici mai justă, nici mai eficace, prin simpla ei repetare. Demonstrația convingătoare se poate baza numai pe pătrunderea științifică a conținutului. Vorbind în limbaj teatral, acest lucru îl pot realiza numai dacă reușesc să depășesc decuparea izolată a scenelor, caracterizarea pur individuală a personajelor, jocul întâmplător al destinului, legând strâns acțiunea scenică de forțele active ale istoriei.
Print