Se joacă rar, aproape deloc pe scenele din România piesa Henric al V lea de William Shakespeare. De pildă, site-ul Regizor caut piesă nu atestă nici măcar un singur spectacol cu respectiva piesă montat la vreun teatru din România de când ființează respectiva sursă de documentare.
Să fie oară Henric al V lea o piesă proastă? Nici vorbă. Nu figurează, în mod cert, printre capodopere, însă această scriere „atât de mândră”, așa cum o anunță Prologul este, indubitabil, parte integrantă din marele serial istoric Richard al II-lea, Henric al IV-lea partea I, Henric al IV-lea partea a II-a, Viața lui Henric al V-lea, Henric al VI-lea, cu cele trei părți ale sale. Scrie Andrzej Żurowski în cartea Citindu-l pe Shakespeare (Fundația Culturală Camil Petrescu, București, 2010): „Ca într-un serial bine construit, episoadele acestei cronici scenice se îmbină perfect unul cu celălalt. Finalul fiecărei drame vestește continuarea desfășurării evenimențiale și trezește în spectator curiozitatea față de soarta viitoare a eroilor bine cunoscuți”. De altminteri, exegetul nota câteva rânduri mai sus, în debutul considerațiilor sale despre Henric al V-lea, că „Henric al V-lea nu este protagonistul cronicii din Henric al V-lea, Henric al V-lea este eroul principal al dramei Henric al IV-lea. În Henric al V-lea, rolurile principale revin Angliei și Franței, înfruntării și confruntării dintre ele”. De altminteri, anunțul continuării era făcut indirect de Prințul John de Lancaster care, în epilogul lui Henric al IV-lea spune: „Fac rămășag că nu va trece anul /Și-n Franța oștile ni le vom trimite”. Și într-adevăr, oștile lui Henric al V-lea trec Canalul Mânecii. Ceea ce înseamnă că în piesa aceasta, profund politică, Shakespeare nu se mai ocupă de tulburări interne ori de războaie civile. Cum aici „Statul și Regele sunt de drept” (Żurowski), este firesc ca Henric al V-lea să fie un rege în toată măreția, la fel cum va fi și Anglia. „O, Anglie, tu pildă a măreţiei/ Cu firav trup, dar inimă vitează”.
Spectacolul semnat regizoral de Philip Par nu intenționează nicidecum să reprezinte întreaga tragedie a lui Shakespeare. Gândită drept un recital al actorului Brett Brown, montarea concentrează acele părți din text din care s-a putut construi un remarcabil eseu scenic despre riscurile, dezavantajele, coșmarurile pe care le presupune meseria de rege. Regele Angliei se află în fața unei încercări extraordinare. Bătălia de la Azincourt. Trebuie să stea mai întâi de vorbă cu sine, să își dea siești curaj. Știa că la Azincourt urmau să se înfrunte două armate inegale. Francezii mândri, bine echipați, îi au în față pe englezii neînzestrați, prost echipați, înfometați. Regelui îi revine misiunea de a le da curaj supușilor săi. Știe ca nimeni altul că nu forma exterioară poate să ridice moralul armatelor sale.
La început îl vedem pe Brett Brown înconjurat de un pat, două găleți și multe, foarte multe ziare. Decupează din ele oameni și coroane. E în blugi și într-un tricou negru. Spre a le dovedi supușilor lui, dar și nouă, spectatorilor, că, la urma urmei, Regele e și el un om (scrie Shakespeare: „cred că Regele nu e decât un om ca mine. Miroase și el micșunelele cum le miros și eu, vede și el cerul și pământul cum le văd și eu”), își scoate tricoul. Rămâne la bustul gol, joacă o bună bucată de vreme astfel, marchează pe trupul lui sângele propriu și sângele celor care au pierit în luptă. Brett Brown subliniază erotismul, farmecul indiscutabil al eroului, evoluează nuanțat, știe când trebuie să facă apel la registrul în forță. E când Harry, când Regele Franței. Se înhamă într-un veritabil tur de forță. Nu recurge la excese vocale ori gestuale. Cumpănește totul cu măsură. Mizează, asemenea tuturor marilor actori de limbă engleză, pe rostirea impecabilă. Cuvintele au melodicitate, expresivitate, putere penetrație. Brett Brown știe să comunice cu spectatorii, să îi cucerească, să dialogheze cu ei, să și-i asume drept parteneri. Știe că din eroul istoric să redevină pe neașteptate actorul. Care a început prin a citi din carte Henric al V-lea de Shakespeare. Brett Brown transmite mesajul profund al piesei shakespeariene. Știe că marele Will a avut, cum bine spune Andrzej Żurowski, extraordinara intuiție a faptului că orice medalie are și o a treia perspectivă. Brett Brown, îndrumat de regizorul Philip Par, o surprinde.
Festivalul Internațional Shakespeare 2018
HENRIC AL V-LEA de William Shakespeare
Recital al actorului Brett Brown din Sydney (Australia); Regia: Philip Par
Fotografii: Maria Ștefănescu
Data reprezentației: 1 mai 2018
Print