Ethan Hawke, un rocker rău

Într-un teatru din New York Ethan Hawke îşi petrece zilele repetând pentru un spectacol nou, după o viziune care îi aparţine. Îşi încearcă mâna şi la regie, cu o piesă despre un rocker din New Yorkul anilor ’90, care i-a inspirit montarea şi în care e şi protagonist.

Nimeni n-ar putea vorbi despre o întoarcere la teatru, pentru că actorul pe care-l ştim cu toţii din atâtea filme n-a plecat din zona teatrului nicicând. Stră-strănepotul lui Tennessee Williams, acum în vârstă de 42 de ani, tată a patru copii, vrea să facă ceva de şcoală veche, aşa cum i-a explicat reporterului de la New York Times. Nu caută un drum empatic, ci o detaşare exprimată prin persoana a III-a, o detaşare care să-i permită o abordare mai lucidă a personajului, un rău dintre răii pervertiţi şi irecuperabili ai marilor oraşe. De fapt, Clive este o adaptare a piesei Baal de Bertolt Brecht, pe care vrea s-o pună în scenă la la The New Group, unde a dat de artişti cu care şi-a descoperit afinităţi esenţiale, la scurtă vreme după ce a a câştigat o nominalizare la Premiile Tony pentru rolul din Coast of Utopia, producţie după Tom Stoppard, şi după ce l-a interpretat pe Ivanov din piesa omonimă a lui Cehov într-un spectacol de succes la Classic Stage Company.

Foto Cinemagia
Foto Cinemagia

Ideea cu spectacolul după Brecht i-a dat-o Tom Stoppard, aflăm din New York Times. După ce l-a văzut jucând cu patimă în Poveste de iarnă, dramaturgul i-a sugerat să să gândească la Baal, povestea unui tinereţi pierdute în cruzime. Şi iată-l pe Hawke regizând, jucând, cântând într-un spectacol în care dă viaţă unui rocker feroce, unul care-i răneşte pe cei pe care-i iubeşte, unul cu care Brecht a vrut mai mult decât o discuţie despre bine şi rău, a comentat actorul la începutul unui an în care, de altfel, îl vom vedea în câteva filme noi, unele făcute de dragul banilor, altele de dragul meseriei.

Ethan Hawke lucrează cu spor, e punctual, responsabil şi hotărât. Ca regizor, ştie exact ce vrea, spun colegii din teatru. E neatent, distrat, absent, susţine, pe de altă parte, publicistul de la New York Times, vorbeşte cu sinceritate despre celebritate, despre deşertăciunea ei, şi despre cât de bine e să faci teatru într-un teatru care nu e din zona Broadway, cu oameni care gândesc la fel, despre frica de succes şi dorinţa de substanţă în viaţa artistică etc. E obsedat de rockerul pe care-l joacă, în puţinul timp pe care nu-l petrece în teatru mai scrie la al treilea roman şi povesteşte cu plăcere despre ce face. Nu pare blazat, ci are aerul liniştit al maturului care ştie ce şi de ce face. Recunoaşte că acum îl bucură mai mult să-şi vadă cunoştinţele şi apropiaţii venind să vadă spectacolul în care joacă decât să fie complimentat pentru rolul din nu ştiu ce film cunoscut.

Ethan Hawke e convins de ce face, susţin colegii, şi are o curiozitate ieşită din comun şi o energie pozitică care-i dă forţă. A păstrat ceva din farmecul rebel, adolescentin, al multor personaje de pe marele ecran, dar parcă maturitatea-i prinde şi mai bine. La fel şi căutarea înlăuntru, pe care o face în oarece tihnă în lumea teatrului, căutare pe care o aplică nu ca pe un lux, ci ca pe o măsură e igienă.

 

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.