Trompeţii să sune!
Faceţi loc
plecaţi-vă privirea şi gândul
amuţiţi, dar aclamaţi-mă!
Opriţi-vă dorinţele şi încercările
deveniţi
coloanele catedralei înţelepte
prea roşul covor pe care calc!
Cântaţi-mi slavă!
O cât de bine faceţi toate astea
dar
de ce mă lăsaţi atât de singur?
Print