Evgheni Vahtangov: Lipsa talentului și „trivialitatea teatrală”

Săptămână de săptămână, Yorick.ro își invită cititorii la o pagină de teatru. Un gând, o poveste, o frântură din gândirea unor mari personalități ale teatrului, de când e lumea și până azi, vă vor însoți săptămânal. Cartea de teatru e o poveste pe care vă invităm s-o descoperiți! Azi,  Evgheni Vahtangov

„Ce se cere pentru ca un spectacol să fie teatral?

În primul rând, o asemenea execuție, o asemenea rezolvare actoricească, încât spectatorul să simtă tot timpul măiestria actorului. Când un talent își arată măiestria, când rezolvarea scenică se află în mâinile unui meșter adevărat, ea apare teatral. Dar atunci când un actor fără talent începe să imite un meșter talentat neaducând în joc nimic al său, asta apare ca trivialitate teatrală.

Așa de pildă stăteau lucrurile cu patosul. Când un maestru talentat, simțindu-și rolul, îl comunică plin de patos teatral, spectatorul acceptă, recepționează patosul actorului. Dar când un actor fără talent începe să imite (după formă, bineînțeles) fără ardere lăuntrică, acestea nu mai acționează asupra spectatorului și actorul nu-l contaminează. Mai ales dacă actorul fără talent se auto-admiră în timpul interpretării sale. Că în teatru trebuie să fie o cortină pictată, trebuie să fie orchestră, trebuie să fie plasatori neapărat îmbrăcați într-o uniformă teatrală elegantă, că în teatru trebuie să fie decoruri de efect, actori de efect care știu să poarte costumul, care știu să-și arate glasul, temperamentul, că în teatru trebuie să fie aplauze, toate acestea sunt neîndoielnice pentru că toate acestea sunt elemente ale teatralității autentice. Dar când toate acestea sunt făcute fără talent, când prin sală umblă plasatori îmbrăcați fără talent, când orchestra e proastă, când un actor fără talent încearcă să-și demonstreze talentul de care e complet lipsit, își arată costumul lui prost, toate apar ca trivialitate teatrală.”

(Fragment din textul „Două convorbiri cu elevii” de Evgheni Vahtangov, inclus în antologia „Arta teatrului”, coordonată de Michaela Tonitza-Iordache și George Banu, Editura Nemira, 2004)

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.