Examenul maturității în „Noaptea ursului”

3stars

În teatrul românesc, la momentul actual, se pare că printre cele mai dificile lucruri se numără și crearea unor spectacole despre problemele pe care le întâmpină adolescenții sau despre modul în care se raportează la lume și la ei înșiși. Și dincolo de limbaj, mai importantă este abordarea actorilor în ceea ce privește interpretarea unui personaj adolescentin, care de multe ori cade în capcana superficialității nejustificate. Adolescenții nu sunt prin definiție superficiali, nu toți și nu așa cum tindem să ne imaginăm adesea. Problemele lor sunt reale și le resimt mult mai acut, mai ales atunci când încă nu știu cu ce arme să se apere… „Noaptea ursului” de Ignacio del Moral este un spectacol în care realitatea a trei adolescenți este augmentată în așa fel, încât spectatorul să înțeleagă mecanismul prin care se ajunge la decizii și fapte extreme. Ce l-ar putea convinge pe un tânăr să fugă de acasă, să-și părăsească familia sau ce l-ar motiva ca să ucidă un om și să-și pună viața în pericol?

Spectacolul regizat de Mădălin Hîncu este un proiect câștigător al concursului „Comedia ține la TINEri”, dar și un examen, o piatră de încercare, aflându-se la cea de-a doua montare a sa, după „Picnic pe câmpul de luptă” de Fernando Arrabal, în cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București. În primul său spectacol, Mădălin Hîncu transpunea cu originalitate (și succes) lumea absurdă a războiului, iar în „Noaptea ursului” redă viața cu angrenajul ei de minciuni, iresponsabilități și orori și se întoarce la o temă, poate puțin creionată și în „Picnic pe câmpul de luptă”, părintele ca anti-model și maturizarea forțată de împrejurări. Angel, Jaime și Enrique nu sunt cei mai fericiți adolescenți din lume, chiar dacă aparent fiecare deține ce-i lipsește celuilalt – bani, un tată mai responsabil, o mamă. Și chiar dacă textul lui Ignacio del Moral limitează structura spectacolului în fond la câteva monologuri și relații schițate, ar avea puterea să te încarce măcar cu povestea tragică a fiecărui personaj. Însă distribuția spectacolului nu reușește să „livreze” forța dramei care există în formă latentă în toți cei trei și care răbufnește când Angel află de relația sexuală dintre tatăl și sora lui.

În Răzvan Krem Alexe (Jaime) nu vezi, nu simți nicio schimbare de-a lungul spectacolului, e tern, fără nuanțe și emoție, deși partitura sa este cât de cât ofertantă. Dan Coza (Enrique) îți stârnește un zâmbet, deși ar putea miza și mai mult pe natura comică a personajului său și să rămână consecvent față de ce are de transmis pe scenă. Silvian Vâlcu (Angel) are o căldură aparte, ceva mistic cum spune Enrique, poți să crezi că lumea lui interioară se frânge în două, însă schimbarea nu e foarte convingătoare și trecerea sa de la stadiul de adolescent la cel de om matur printr-o violență exacerbată își pierde din efect. Prezența actorilor nu este, din păcate, valorificată nici de așezarea lor în spațiul de joc și nici de scenografie. Răzvan Bordoș se joacă cu materiale perisabile și creează dintr-o schelă și folii de plastic magazinul unde Angel îl împușcă pe chinez, însă nu reușește să transforme suficient de clar și celelalte spații, cum ar fi casa lui Angel, chiar și parcul stă sub semnul incertitudinii, neexistând niște elemente clare care să-l contureze. Or, și din cauza spațiilor de joc ambigue, scenele importante, vitale nu sunt atent decupate și puse în valoare. Doar costumul de urs rămâne în mintea spectatorului ca un obiect profund simbolic care metamorfozează fiecare personaj în parte.

Însă dincolo de toate aceste neajunsuri, „Noaptea ursului” e un spectacol de debut în care se întrezărește potențialul creatorilor lui. Lipsesc într-o mică măsură doar curajul, atenția la distribuție, la spațiul scenic și la puterea de convingere a poveștii care trebuie să ajungă la spectator. Pe de altă parte, e de apreciat interesul și propunerea unor teme reale care pot duce la realizarea unor spectacole cu substanță și cu viziune regizorală.

Teatrul de Comedie, București

Noaptea ursului” de Ignacio del Moral

Regia: Mădălin Hîncu

Scenografia: Răzvan Bordoș

Light&Sound design: Cristi Niculescu

Distribuție:

Angel: Silvian Vâlcu

Jaime: Răzvan Krem Alexe

Enrique: Dan Coza/Vlad Basarabescu

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.