Există o estetică a actorului român contemporan?

yorickA devenit deja o tautologie să enumeri crizele teatrului românesc, fie că e o criză în școală, la nivel de management, de posturi vacante, de finanțări, de dramaturgi, de regizori tineri, de actori tineri, de imaginație, de inspirație, de curaj; am putea spune mai simplu că teatrul românesc este o criză în sine, ceea ce nu ar fi, însă, în totalitate adevărat. România încă mai are regizori impunători, chiar dacă nu de talie internațională (poate și pentru că nimeni nu se ocupă în mod special să-i promoveze sau să organizeze turnee), încă mai are actori de forță și încă mai poate spera pentru un „mai bine”. De pe băncile școlii încă mai ies tineri care promit prin talentul lor să facă istorie, regizori care să reinventeze și să reinterpreteze limbaje, mijloace, texte, scenografi care să înnobileze scena, până și teatrologi care să scrie povestea vremurilor pe care le trăim acum. Totul se întoarce la o sută optzeci de grade atunci când vine vorba de perseverență, de profesionalism, de onestitate și de cât de multe șanse li se acordă pe scenele cu adevărat importante. Încă ne mai emoționăm la teatru, încă mai rostim „ce spectacol mare”, încă mai sperăm în schimbare, încă ne mai apropiem de starea de catharsis. Și o bună parte din toate aceste lucruri se întâmplă datorită actorului. Actorul, pe care de cele mai multe ori îl trecem cu vederea sau abia îi luminăm numele cu ecranul telefonului, hlizindu-ne în întuneric în foaia cu distribuția spectacolului. Actorul căruia îi acordăm din ce în ce mai puțin credit pentru mijloacele sale, pe care îl ponegrim în fel și chip ba pentru superficialitatea cu care își tratează meseria, ba pentru că a ajuns să joace în reclame, să facă șușe în baruri la subsol sau pentru că s-a manierizat. Actorul român, un artist care se înalță și se desființează la fel de ușor.

În contextul în care actorul a devenit o unealtă a regizorului, se mai poate vorbi de o estetică a sa, proprie și personală? Există o estetică a actorului român contemporan articulată, viabilă, ușor recognoscibilă? Asta e o întrebare de baraj sau de examen. Cuvintele îți vâjâie în cap. Desigur, există teatru independent, acolo se joacă într-un anume fel, dar problema se subdivide, pentru că stilul de joc e diferit la Unteatru față de Godot Café sau față de Reactorul din Cluj. Și în ceea ce privește teatrul de stat se aplică aceeași analiză, e suficient să ne gândim la Teatrul Maghiar de Stat și la ce se întâmplă în București. Iar după ce iei la rând teatrele, începi cu regizorii. Fiecare regizor are propria estetică pe care o impune actorului său. Abia după ce am eliminat toți factorii externi importanți, rămâne actorul, în bătaia vântului, cu ceea ce știe sau nu să facă. Despre pregătirea sa în ceea ce privește antrenamentul vocal sau expresia corporală s-au plâns deja criticii, s-au plâns inclusiv actorii care jucau acum aproximativ un secol. Și ne plângem în continuare. Condamnăm neseriozitatea cu care își tratează rolurile sau ne imaginăm ritualul pe care îl are înaintea unui spectacol, sperând să mai auzim legende precum acelea despre Ștefan Iordache. Dar cu estetica cum rămâne? Este actorul român un trăirist din străfundul sufletului? Este actorul român detașat, rece, cu roluri calculate aproape matematic? Este declamativ? Este flexibil, ușor adaptabil la toate cele menționate mai sus?

Actorul român joacă după cum suflă regizorul, politica teatrului sau publicul. Foarte puțini aleg să experimenteze, să-și descopere amprenta personală, posibilitățile și limitele în funcție de corpul, de mijloacele și de talentul lor. O estetică general valabilă a actorului român contemporan nu există sau dacă există, are atât de multe colțuri de unde o poți apuca, încât nu știi când o vei termina de împăturit în categorii, direcții, tendințe, nuanțe, excepții etc. Dar mai ales, cum ajungi astăzi la o estetică a actorului, cine o creează? Profesorii din școală? Regizorii? Actorii? Toți laolaltă? Iată că mai e loc de studii, de analize, de întrebări, de teorie pe pâine.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.