de magneți ca o muzică –
oare cum se va întrece în grație
pe sine o ramură andaluzică?
Despre neant despre semințele
care astâmpără flacăra jocului –
ce-ar putea să spună dorințele
mai mult decât inima socului?
nici măcar răcoarea nopții siderice
nu pune peste patima noastră copastie –
plutim ca păpădiile sferice
lunecând jubilând în prăpastie.