Percepută drept unul dintre cele mai europene, mai apropiate de ceea ce se înțelege prin sintagma standarde occidentale, Oradea este un oraș mustind de contradicții. Lefurile oamenilor nu sunt chiar atât de mari pe cât s-ar crede, nici pofta de cultură nu este așa cum ar trebui să fie, numărul orădenilor care frecventează cu regularitate cele două Teatre (de limba română și de limba maghiară) și iau parte la concertele Filarmonicii este departe de a fi mulțumitor.
Poate că astfel se explică de ce nu a prea prins în Oradea rădăcini teatrul independent. Așa că nu poate decât să ne bucure că, într-un spațiu din centrul urbei, spațiu în care până mai ani trecuți puteau fi văzute astfel de producții, a început să funcționeze o companie care se cheamă Downstage Oradea. Deocamdată, din câte știu, Downstage are în repertoriu o singură producție. Un spectacol în două personaje intitulat Până când moartea ne va despărți, spectacol regizat de Daniel Vulcu, fundamentat pe o foarte bine scrisă piesă a dramaturgului maghiar Pozsgai Zsolt.
Până când moartea ne va despărți este o comedie neagră care spune povestea unei femei și a mai multor bărbați ce nu au avut deloc noroc în dragoste. Femeia se cheamă Liselotte. La 20 de ani a terminat o școală medie de asistente medicale. A intrat în serviciul unei femei vârstnice pe care a îngrijit-o, pesemne, exemplar de vreme ce aceasta i-a lăsat casa moștenire.
Carevasăzică, Liselotte are deja o mică situație, se gândește să se angajeze într-un spital și mai plănuiește și să își găsească un bărbat cu care se mărite. E conștientă că nu va fi asaltată de oferte, că va dispune de opțiuni limitate, dar, cu toate acestea, își încearcă norocul. Care nu prea vrea să se arate. Căci nu știu cum se face că fiecare dintre cei patru pețitori – un vatman, un contabil, un instalator, un homeless – odată veniți în vizită, pățesc ceva și nu ceva ușor. Pur și simplu mor. Nu, nu sunt otrăviți, căci Pozsgai Zsolt nu este Agatha Christie. Mor în urma unor accidente care mai de care mai stupide. Adică, fie se îneacă cu un os de pește, fie fac un atac de cord, fie se curentează, fie că, pur și simplu, alunecă și cad în baie. Numai cel de-al cincilea scapă. E un bărbat frumos, frezat, pomădat, e îmbrăcat în smoching și poartă cămașă albă. Are un singur cusur. Este moartea însăși.
Actorul Daniel Vulcu a citit și cu empatie, cu simț al umorului, și cu un apreciabil simț al măsurii piesa lui Pozsgai Zsolt. I-a valorificat umorul, i-a sesizat atent și cuantumul de tragism. A alcătuit o distribuție mai mult decât plauzibilă. În rolul Liselottei a distribuit-o pe Georgia Căprărin, care marchează feluritele etape din viața personajului, schimbările, însemnele disperării, evitând căderea în dramoletă. Cei cinci bărbați sunt jucați cu apreciabile nuanțe și bine cumpănite și marcate diferențieri, cu un admirabil apetit comic de Răzvan Vicoveanu. Spectacolul mai beneficiază și de o bine aleasă ilustrație muzicală. Carevasăzică, trece rampa.
Downstage Oradea
PÂNĂ CÂND MOARTEA NE VA DESPĂRȚI de Pozsgai Zsolt
Regia: Daniel Vulcu
Cu: Georgia Căprărin și Răzvan Vicoveanu
Data repezentației: 6 martie 2019
Print