„Faust”, unul dintre cele mai așteptate spectacole produse de Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu, revine la Fabrica de Cultură, cu primele reprezentații din acest an, programate în 8 și 9 aprilie, aducându-l în rolul titular pe actorul Miklos Bacs, care-l va înlocui pe Ilie Gheorghe.
„Dat fiind faptul că actorul Ilie Gheorghe se confruntă cu unele probleme de sănătate și datorită faptului că la teatru au ajuns foarte multe solicitări venite din România și din străinătate, atât din partea publicului cât și din partea unor programatori culturali, organizatori de mari evenimente din Ungaria, Franța, Germania, China, Japonia și Statele Unite ale Americii, am hotărât să reluăm spectacolul cu Miklós Bács, actor care a evoluat în nenumărate spectacole ale regizorului Silviu Purcărete, la Teatrul Maghiar de Stat Cluj, dar și în coproducția internațională a TNRS, „Cumnata lui Pantagruel,” a declarat Constantin Chiriac, directorul Teatrului „Radu Stanca” din Sibiu.
Un reper important al teatrului românesc de după 1989, producția TNRS a avut premiera pe data de 19 septembrie 2007 și reprezintă unul din proiectele de referință ale Programului Sibiu Capitală Culturală Europeană 2007. Inclus pe lista celor mai mari spectacole ale lumii, spectacolul regizat de Silviu Purcărete a avut reprezentații pe unele dintre cele mai importante scene europene: Festivalul Goethe de la Frankfurt (Germania, 2008), Festivalul Internațional de la Edinburgh (Regatul Marii Britanii, 2009), Tour & Taxis Bruxelles (Belgia, 2011) și Maribor Capitală Culturală Europeană (Maribor, 2012). Spectacolul a avut până acum 160 de reprezentații, vizionate de aproximativ 57.600 de spectatori.
In primul rand urari de sanatate si bine lui Faust – Ilie Gheorghe !
Inlocuirea scenica a lui Ilie Gheorghe cu Miclos Bacs mi-ar face placere sa o revad intr-o varianta mai “soft” in anumite scene explozive alese de regizor.
Stiu, vorbim despre Silviu Purcarete ca regizor, si de aceea ingenuitatea mea teatrala nu are loc atunci cand limba vorbita este arta teatrala.
Observ in repertoriul Teatrului Radu Stanca ,pentru a ramane in preajma alegerii acestui regizor ca locas cultural favorit ,piese si regizori(Radu Nica,Serban Puiu,M.Maniutiu ecc) care fac onoare teatrului romanesc.Asta se intampla la Cluj,la Timisoara ,la Tg Mures,ecc, dar din pacate nu si la TNB.Imi este greu sa aleg din repertoriul TNB mai mult de 5,6 piese care intradevar sa ma indemne sa vin la spectacol.Nu inteleg de ce primul teatru al tarii in teorie ,reprezentat ca parte manageriala de o persoana cu o cariera artistica impresionanta, face alegeri atat de slabe. Pretentiile in acest caz sunt de rigoare, pentru ca vorbim de o institutie care este o comunitate culturala intemeiata pe o istorie importanta, si care astazi demonstreaza o schimbare in contradictoriu cu valoarea ei de odinioara.
Poate si de aceea Faust intre timp devenit cavaler s-a indragostit de Margareta, iar Mefisto topaie de bucurie pentru ca si-a ajuns scopul murdar-alterarea lui Faust.
FAUST nu a fost un teatru. Nu am vazut un simplu spectacol de teatru, despre care poti sa comentezi, sa il incadrezi in tipare. Nici macar o experienta. FAUST a fost TRAIRE, o traire contradictorie, intensa, patimasa, viscerala. Spatiul si timpul au alternat intre comprimare si dilatare. Iadul si Raiul au avut granite fragile si invizibile, iar „bunul Dumnezeu si crancenul Satanail au fost frati ”
Intr-o fosta fabrica dezafectata, cu poduri rulante, schele, cuptoare si bancuri de sudura , Helmut Sturmer creaza spatii de un simbolism ravasitor. Camera „batranului dascal ” este un amalgan de artefacte, hartii vechi, ramasite umane, sub care se deschid gropi de unde zaresti chipurile celor ingropati sau luminile sufletelor lor. Luna pare un paznic insangerat, umbrele, vantul devin prezente vii si potentatoare ale conflictului. In Noaptea Walpurgiei spectatorul e doar o naluca, traieste in afara timpului sau biologic, devine parte integranta dintr-un angrenaj erotico-satanist covarsitor prin dimensiunile spatiului, prin efectele vizuale, prin muzica live coroziva si naucitoare. Ai nevoia de aer, te uiti in jur si nu te simti in real, adulmeci mirosul sangelui, esti decor viu, vibrezi cu fiecare fibra, te inspaimanta si revolta orgia, dar parca ai vrea sa nu se termine niciodata.
Actorii…au fost actori sau niste intrupari fantasmagorice ale trairilor noastre? Au existat roluri principale si secundare sau un un fel de Quetzalcoatl adunat din zeci de corpuri umane care vorbeau cu glasuri diferite?
Miklos Bacs, da, marele pedagog pe care il cunosti cel mai bine „dumicat ”in studentii sai raspanditi prin toate teatrele tarii. E noul Faust, ii daruie acestuia carnea sa, trupul sau, trairea scenica pierde controlul, iar in broboanele de sudoare din ce in ce mai dese, in lacrimile si spasmele membrelor nu stii daca zaresti marele actor sau doar efigia damnarii si a suferintei .
Ofelia Popii sau Mefisto! Un non name pentru cei mai multi dintre noi. Pentru faustieni, pentru toti faustienii, o actrita uriasa. O aparitie androgina ,versatila, contradictorie ca un puzzle din reptila, paianjen, caine, stafie, curtezana, transexual. Mefisto suiera, urla, implora, porunceste, domina, revolta. Il urasti, il dispretuiesti, iti provoaca scarba, te amuza si , Doamne Dumnezeule, parca te face sa il iubesti!
Nu stiu daca as semna pactul cu diavolul pentru a mai vedea o data spectacolul, asa cum a declarat un critic strain. Stiu insa ca, pe langa capitolul de cv„ Eu am vazut Trilogia antica a lui Andrei Serban”, acum voi adauga „ Am sarbatorit Noaptea Walpurgiei cu Faustul lui SILVIU PURCARETE”
Alina Maer, Ploiesti