La sfârșitul anului 2014 – anul Shakespeare, când s-au împlinit 450 de ani de la nașterea dramaturgului – regizorul Felix Alexa a avut la Seul, în capitala Coreei de Sud, premiera cu spectacolul „Richard II”. Mai mult sau mai puțin întâmplător, în această toamnă doi regizori importanți din România au lucrat la Seul, după „Chunhyang”, în varianta lui Andrei Șerban, Felix Alexa a pus în scenă un text al lui Shakespeare mai puțin montat în Coreea și mai puțin cunoscut în această parte de lume.
Invitat de Kim Yun-Cheol, fost președinte al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru și directorul artistic al Companiei Naționale a Coreei de Sud, Felix Alexa a creat un spectacol poetic și impresionant, care s-a bucurat de un mare succes la Seul, după cum o arată cronicile apărute la final de 2014, în care „Richard II” este considerat„ cel mai bun spectacol al anului” după un text al lui Shakespeare. „Kim Yun-Cheol a vrut neapărat să pun piesa asta care e aproape necunoscută în Coreea de Sud. Acolo se joacă mult <Hamlet>, <Richard III>, <Îmblânzirea scorpiei>, dar <Richard II> e o piesă mai puțin cunoscută”, a declarat Felix Alexa, care a spus în același timp că nu și-a propus un spectacol care să se potrivească neapărat cu ceva foarte actual din realitățile Coreei.
„E o societate pe care eu abia acum am cunoscut-o și nu m-am gândit deloc să fac ceva coreean sau care să aibă legătură cu societatea coreeană”, a spus regizorul. „Am făcut piesa așa cum am simțit-o eu, cum aș fi făcut-o poate și la București. Faptul că am montat-o la Seul nu mi-a modificat cu nimic concepția asupra textului. Eu am făcut un spectacol care să mă reprezinte pe mine și, după reacții, se pare că bine am făcut”, a comentat Felix Alexa când a revenit la București, vorbind despre impactul pe care l-a avut spectacolul lui.
„Am făcut un spectacol despre fragilitatea puterii și a ființei umane. E un spectacol despre fragilitate, despre vulnerabilitate și despre cât de surprinzătoare poate fi viața. Te poate ridica și te poate răsturna în aceeași secundă.”
„Am făcut un spectacol despre fragilitatea puterii și a ființei umane. E un spectacol despre fragilitate, despre vulnerabilitate și despre cât de surprinzătoare poate fi viața. Te poate ridica și te poate răsturna în aceeași secundă”, a explicat regizorul felul cum a construit spectacolul. „Am exclus partea de balast istoric și m-am axat pe partea general valabilă, pe tot ce ține de emoția și filosofia piesei. Și am scos în evidență ceea ce mie mi se pare extraordinar în acest text al lui Shakespeare, pe care am vrut să-l pun în scenă încă din facultate, și anume că Richard II, în momentul cel mai critic al domniei lui, abdică, dar se regăsește ca om. Am mers foarte mult pe această dublă personalitate a lui Richard, foarte scindată. Am inventat un personaj, un fel de alter-ego al lui Richard, un Richard copil, și am mai dezvoltat o idee – cea a unei corăbii de hârtie foarte perisabilă”.
„N-am încercat să fac un spectacol pe care să-l adaptez la Coreea de Sud, ci am încercat să fiu eu însumi.”
Plin de simboluri – coroana de aur care se rostogolește pe scenă, corabia de hârtie, pietre răspândite pe toată scena, cuburi mari de gheață care se sparg de podea, imagini poetice – spectacolul lui Felix Alexa a cucerit publicul coreean. L-am întrebat pe regizor care crede că a fost cheia succesului, într-o lume teatrală necunoscută, într-un univers cultural cu totul străin: „N-am încercat să plac în niciun fel. Am fost foarte autentic eu cu mine însumi”, a spus el cu sinceritate. „Și important a mai fost faptul că în timpul repetițiilor am reușit să creez o relație foarte bună între mine și trupa de actori. Oamenii ăia sunt de o seriozitate și de o politețe extraordinare. Acolo respectul pentru repetiții e ceva de neimaginat în România”, a mai declarat el. „N-am încercat să fac un spectacol pe care să-l adaptez la Coreea de Sud, ci am încercat să fiu eu însumi. Iar faptul că trupa a mers cu mine în toate direcțiile, a fost foarte important, pentru că acolo timpul de repetiție la scenă e extrem de scurt. Am avut doar trei zile de repetiții cu actorii la scenă. Dar oamenii sunt chiar foarte profesioniști. Să reușești să adaptezi în trei zile tot ce repetaserăm într-o lună și jumătate la sala de repetiții nu e puțin lucru. Mie la început mi s-a părut imposibil. Le-am și spus că ceea ce am făcut acolo în trei zile aș fi făcut în România în două săptămâni…”, a spus Felix Alexa pentru revista Yorick.
„Unul dintre cele mai grele lucruri a fost să mă obișnuiesc cu seriozitatea lor excesivă”, a glumit regizorul care critică adesea în declarații publice neseriozitatea din teatrele din România. „Salariile pe care le au sunt normale, dar nu mari. Argumentul pentru seriozitate nu sunt salariile mari, ci concurența. Există și în România, dar aici concurența e mai degrabă așa, ca o fantomă. Acolo, pentru fiecare dintre roluri, mai erau 300 de oameni afară…”