„Femeia îndrăgostită” de Dinu Flămând

Poezia FlamandFace pași mari spre o lizieră interioară

unde șoapte de acacia îi aruncă în păr

ultimele reflexe de soare marin – levitează

prin apele freatice ale unui surâs lunar

 

mă cuprinde într-o largă privire indulgentă

laolaltă cu florile, cărțile și agrafele de pe masă

miroase din ea persistent un somn treaz

secretat de glande ce-i înfloresc sub piele

 

și care o fac de tot intangibilă parcă înfășurată

într-o lumină interioară șiroind de jur împrejurul ei

diminețile îi sunt irigate de o muzică vegetală

gesturi de umbră mângâie conture numai de ea știute

 

și amintirile ei aleargă spre viitor

cu o forță ce scutură din rădăcini imposibilul

fericirea ei epidermică vindecă între noi

indiferența acestei zile, urâtul, resentimentele

 

iar eu o pândesc pe la toate ușile

și absorb din hainele ei nou miros

și stau în calea mâinilor ei să culeg la-ntâmplare

mângâieri de prietenie săracă

imensa milă

 

iar cum se îndepartează în lungul țărmului

mă preling de sub tălpile ei ca refluxul

flacără a secretului

metamorfoză

femeia mea

îndragostită dar nu de mine…

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.