Da, aseară am auzit vorbindu-se pe la colţuri că asta – cea de a XI-a – ar fi cea mai bună ediţie a Festivalului Comediei Româneşti. N-aş face clasamente… Eu doar v-aş povesti despre dragostea cu care au fost primiţi spectatorii şi despre bucuria întâlnirii cu festivalul.
16-23 iunie, o săptămână cu mai bine de 20 de spectacole, ateliere de dramaturgie şi lansări de carte… Emoţii şi aplauze. Energie bună, cât să schimbe faţa prăfuită a Bucureştiului. De fapt, aşa s-a şi întâmplat: directorului Teatrului de Comedie, George Mihăiţă, iniţiatorul FestCo, iar acum organizator şi gazdă cu inima deschisă, uzurpând – pentru prea scurtă vreme (pentru gustul nostru) – fotoliul de primar al lui Sorin Oprescu – a transformat centrul vechi în capitala comediei. Primar temporar, George Mihăiţă a făcut nepromisiuni şi s-a neţinut de ele, s-a pozat cu alegătorii şi s-a lăsat pe mâna dramaturgului Adrian Lustig şi a regizorilor de excelent eveniment Gabriela Dumitru şi Vlad Cristache. Spre deliciul publicului venit să-i aplaude la scena deschisă în stradă pentru tot românul verde.
Că veni vorba de nenea Iancu: nu numai Premiul pentru regie, dar şi Premiul pentru spectacol au fost luate de Conul Leonida… montat de Silviu Purcărete la Teatrul Naţional Bucureşti. Faţă cu reacţiunea, Victor Rebengiuc, beneficiar (alături de Mariana Mihuţ) al Marelui Premiu al Juriului (ca eroi ai spectacolului), şi-a axat discursul de premiant pe inerentele întâmplări ale vieţii de actor obligat să lucreze în echipă. Pour les connaisseurs, i-a urecheat pe maşinişti şi a admonestat preainventivitatea scenografului Dragoş Buhagiar. Dar cum de uită actorul Victor Rebengiuc că Legenda Marelui Inchizitor se susţinea în primul rând prin scenografia lui Buhagiar? Altă gâscă-n altă traistă, nu-i aşa? Oricum, nu se face, monşer, aşa afront gratuit şi 100% nedrept! Gala Comediei Româneşti. La polul opus – clipă, stai, eşti atîta de frumoasă! – admiraţie, respect, iubire… Premiul de excelenţă pentru regizoarea Sanda Manu. Cuvintele actorului Florin Dobrovici, florile pe care i le-a oferit George Mihăiţă şi minutele de aplauze care au electrizat aerul sălii Radu Beligan scriu acum o filă de istorie. Ştefan Iordache – de care ne este multora cumplit de dor – mărturisea că, într-un fel, fusese îndrăgostit de dumneavoastră, Sanda Manu. Şi noi, spectatorii, vă iubim, doamnă!
„Cum arată festivalul perfect?” Îl întreba, săptămâna trecută, Yorick pe Jeremy Stockwell. „Amuzant, liber, cinstit, experimental, necomercial, incitant pentru simţuri şi pozitiv.” Descria, însă fără să-l fi văzut, FestCO 2013. Lui Jeremy Stockwell îi datorăm – în egală măsură şi lui Dragoş Huluba – marele spectacol de după spectacol: Gala Comediei Româneşti, adică decernarea premiilor… de la care, din binecuvântate motive, împricinaţii au cam lipsit.
Once again, cum ar spune, în stilul lui englezesc, Jeremy Stockwell. Dar cine este cel al cărui stil perfect englezesc îl invoc? Urmăriţi linkul https://yorick.ro/jeremy-stockwell-toata-teatrului-a-devenit-ingrozitor-de-egocentrica/
Aşadar, once again: timp de o săptămână, bucureştenii s-au abandonat în barţele Thaliei. Chiar dacă pe obrazul ei curgeau lacrimile Veronicăi Micle – în uluitorul spectacol (secţiunea off), Destine, al Teatrului MASCA – şi chiar dacă zâmbetul îi îngheţa straniu în spectacolul Două loturi, pus în scenă la Naţional de Alexandru Dabija (retoric: chiar niciun premiu?). Dabija, nici măcar pentru Capra cu trei iezi? Poate dacă ar fi avut patru… Iezi…
Veşnicul adolescent George Mihăiţă – niciodată n-am să-i pot uita expresia din Reconstituirea, atunci când, cu tragică, infinită candoare, îl întreba pe Vladimir Găitan: „De ce dai, mă de ce dai?” – a programat (în secţiunea off) şi spectacolele a două facultăţi de teatru – Lanţul slăbiciunilor, după Caragiale, Universitatea Hyperion, şi Fotografii din viaţa ta, după Ecaterina Oproiu, Universitatea Spiru Haret. Semn de dragoste şi de continuitate.
Dacă ar fi să definesc atmosfera acestei ediţii a FestCo, n-aş găsi un cuvânt mai bun decât acela rostit de George Mihăiţă într-un recent interviu tv: relaxare. Acea relaxare care vine în urma lucrului bine făcut, pus la punct în cele mai mici amănunte, care vine în urma unui efort roditor. Chipul lui George Mihăiţă le-a zâbit cald spectatorilor, el i-a îmbrăţişat, Corina Constantinescu şi Departamentul de imagine şi PR s-a întrecut pe sine (este, oricum, cel mai bun dintre teatrele bucureştene!), Mihai Zgondoiu a făcut să fie făcut ce-i mai bun şi mai bun în materie de grafică,, iar trofeul… Trofeul? Aplauze – din nou aplauze! – pentru Horaţiu Mălăele şi Cosmin Ardelean.
Last but not the least: singurul spectacol care nu ar avea cum să fie premiat este Gala Comediei Româneşti. Deşi ar merita Marele Premiu în concertul galelor festivalurilor de teatru. A fost un spectacol adevărat – protagonişti: Jeremy Stockwell şi Dragoş Huluba – care a împlinit cu smerenie, un car de talent şi nesfârşite valuri de iubire misiunea încredinţată de primarul – adică de cel dintâi între cetăţeni – George Mihăiţă: FestCO 2013.
Print