Sub deviza declamată “piesă recentă”, Festivalul Dramaturgiei Româneşti de la Timişoara (10-17 aprilie) a concentrat în câteva seri titlurile şi autorii care se înscriu într-o modă actuală, cu un anume tip de problematică şi gen de spectacol: subiecte contemporane, stil direct până la agresiv, limbaj la fel, un teatru care vizează exclusiv cotidianul. Misiune declarată şi realizată.
Din perspectiva organizatorilor, acest lucru a fost asumat cu toată tăria, însă din perspectiva publicului el s-a arătat a fi destul de restrictiv. Un festival de asemenea întindere şi mărime trebuie să acopere categorii mai largi de public şi de artişti, să devină un pretext social pentru a apropia spectatorii de artă şi de viaţă culturală. Este adevărat că manifestarea a avut un public-ţintă clar definit (tinerii), dar insuficient să motiveze până la capăt opţiunea exclusivistă a organizatorilor. Selecţionerul acestei ediţii, criticul şi dramaturgul Mihaela Michailov, a explicat cu mai multe ocazii ce înţelege prin dramaturgie recentă şi care au fost punctele vizate în realizarea direcţiei pe care a intenţionat-o: cele mai noi texte, subiecte recognoscibile, dezbateri în jurul dramaturgiei ca temă de cercetare, discuţii cu publicul. Iar noutatea şi marea calitate a festivalului a fost excluderea oricărui spectacol care nu se mulează în acest pat al lui Procust. Mă întreb dacă undeva în lumea aceasta ar exista (sau poate chiar există) nişte spectacole bune sau la fel de bune ca cele prezentate la Timişoara, pe texte româneşti mai puţin recente sau deloc recente, ar fi fost ele incluse în festival? Poate ar fi fost tolerate, cum s-a întâmplat cu „Identităţi” de Dumitru Solomon, în regia lui Victor Ioan Frunză de la Teatrul Maria Filotti din Brăila, inclus în program ca unic reprezentatnt al secţiunii Clasic şi care din motive necunoscute nu s-a mai jucat.
Sunt multe semne de întrebare suspendate asupra acestei ediţii a Festivalului Dramaturgiei Româneşti de la Timişoara care ilustrează o singură tendinţă a teatrului contemporan. Punctul de vedere al selecţionerului este just până în momentul în care devine exclusivist. Sau cel puţin aceasta este senzaţia după câteva zile de festival… diversitatea venea din altceva, nu din dramaturgia românească. Pentru că am avut şi dans, chiar la deschidere, Remember-ul lui Răzvan Mazilu (Teatrul Naţional Mihai Eminescu), apoi celebra compamie Pál Frenák cu spectacolul InTime sau Teatrul Odeon cu Depeche//Dance (coregrafia Massimo Gerardi), toate în secţiunea Intersecţii.
Mimi Brănescu, Gianina Cărbunariu, Ştefan Caraman, Constantin Cheianu, Peca Ştefan, Theo Herghelegiu, Bogdan Georgescu, Şerban Foarţă sunt autorii incluşi în secţiunea Focus a festivalului. Spectacole ale teatrelor din (aproape) toată ţara ceea ce demonstrează că dramaturgia recentă nu este cenuşăreasa sistemului cum s-a discutat la una dintre dezbaterile organizate. Ba chiar anul acesta a avut şi festivalul de la Timişoara dedicat în întregime.
Nu voi încerca să fac analiza spectacolelor pe care le-am văzut (deşi unele poate că ar merita), dar mi se pare mai puternică şi mai demnă de discuţii tendinţa decât unicatul. Mai ales, că în cazul multora dintre spectacole, despre unicitate nici nu poate fi vorba. Primează moda unei dramaturgii consumată de alţii mai demult şi copia unor modele de succes cum ar fi filmele hollywood-iene. Probabil este un exerciţiu necesar, dar prea ieftin ca să susţină un festival important. Este o statuie încă nemeritată a unor experimente care sunt doar mici paşi şi etape în arta scrisului dramaturgic. Ediţia a XV-a a Festivalul Dramaturgiei Româneşti a fost doar o secţiune (importantă) a unui festival mare.
Print
Doar ce scriu ei conteaza, nu are nici un fel de importanta ca e prost. Tinerii astia ignoranti distrug teatrul. Moda trece si ce-o sa le mai ramana? Doar ei, picand in groapa modei. Iar festivalul asta s-a facut cu mari eforturi… ca e vreme de criza, doar. Cu bani de la minister sau cine stie ce fel de autoritati!Tinerii trebuie incurajati, dar in ce si pana cand? Isi scot si-si bag pe scena mai rau decat tiganii din Ferentari. Hai sa-i sustinem si sa le dam si un teatru national! ce daca pleaca ;lumea din sala?!! FRustrarile lor de artisti impotenti conteaza
alta manifestare de gasca in care valoarea conteaza prea putin, iar lucrurile se aranjeaza strict pe prietenii. Apropo de statuile din articol, pe artactmagazine gasiti o statuie facuta in timp adei lupu. Plata s a facut retroactiv cu un festival.
O nereusita absoluta. Produsul mintii unei triplete care ar trebui sa isi vada de treaba/ Cristina Modreanu, Michailov si coana Hausvater. Sigur ca Dieter Topp, aplauddacul platit, va lauda prostia, sigur ca artactmagazine, ziarul online al lui Palade il vor lauda. Dar Ministerul Culturii ar trebui sa o trimita la plimbarica pe tanti Hausvater care se pare ca a intrat in vrie. Cum a putut selectiona Michailov piesa aceea de la Arad? Cum a platit madam Lupu/ Huasvater o atare selectie? Sa fugi de teatru dupa asta, nu alta!
Da Doamne sa se termine odata cu promovarea imbecilitatii si a subculturii.
Ce nevoie avem sa se mai scrie texte de teatru cand avem un Shakespeare, un Cehov, un Ionescu? Ce nevoie avem sa se mai scrie poezie cand avem un Eminescu? Ce nevoie avem de ni scriitori cand avem un Dostoievsky, sau un Thomas Mann? Toate personalitatile mai sus amintite sunt de neegalat! Ce fac tinerii din ziua de azi e culmea neusinarii! Tot ce era de scris s-a scris deja! Acum puneti mana si cititi!
Si a mai trecut o editie proasta si nimeni nu intreaba nimic. Ministerul ar trebui sa faca ceva inainte ca d-na directar si prietenele ei sa alunge publicul definitiv din sala. Sunt din Timisoara si nu mai merg la teatru pentru ca nu-mi place dramaturgia recenta. Si sunt multi ca mine. Cred ca la niciun teatru national nu se mai intampla asemenea lucruri.
stimata Cristiana Gavrila
De ce nu spuneti direct ca sunteti partenera de viata a dlui Mircea Ghitulescu cel care a fost selectioner al acestui festival ani de zile sub regimul comunistei directoare Lucia Nicoara la Timisoara. Acum daca dl Ghitulescu a pierdut festivalul ,care atunci era plin de Horia Garbea, Lucia Verona si altii ca ei, desigur acest festival nu e bun de nimic. Nici de aceasta data Yorick nu se dezminte. Cand veti inceta cu ipocrizia si pretextele ieftine? Sincer, regret ca Time Out nu mai iese pe piata deoarece parca acolo, stimata doamna, erati mai obiectiva.
stimata Sabina B,
nu vad de ce ar trebui sa fie spus intr-un articol cine al cui partener este, nu acesta era subiectul scrierii de mai sus. Cum nu cred ca este corect sa vehiculezi informatii neverificate cu aerul de “adevar” doar de unii stiut. Astfel, va pot spune f sigur ca istoricul de teatru si criticul Mircea Ghitulescu nu a fost selectioner pe viata al Festivalullui Dramaturgiei Romanesti de la Timisoara, ci la o singura editie (nu stiu sigur anul, dar d-na Lucia Nicoara era directorul teatrului) si intr-un alt an a fost membru in juriul festivalului alaturi de alti 4 oameni de teatru. Acest lucru nu cred ca imi interzice mie sau altcuiva dreptul de a avea o parere despre o manifestare culturala.
Niciun spectacol pe vreun text al Luciei Verona nu a fost prezentat in ultimii 15 ani la festivalul de la Timisoara din simplul motiv ca nicio piesa nu i-a fost montata (cel putin asa stiu eu).
Nu am spus si nu am scris ca “acest festival nu este bun de nimic”. Termenii va apartin… Am spus ca este “exclusivist” si am argumentat aceasta opinie.
Revista Time Out Bucuresti apare in continuare pe piata…
Cine se ocupa de moderarea acestor comentarii??? Eu inteleg perfect ca este o revista deschisa opiniilor, o revista ce se vrea liberala, insa trebuie chiar ca orice mizerie si injuriu adus la adresa unor oameni de teatru sa fie publicat??? Este cu adevarat sub orice critica aceasta “spalatura de rufe”, iar in locul d-nei Gavrila nici macar nu m-as fi coborat la un asemenea nivel incat sa-i raspund distinsei Sabina B.
Nu e prima oara cand citesc despre frustrari pe acest site si cand veninul se arunca la fiecare megabit uploadat. Opinii, opinii, insa mizeriile ar trebui cumva cenzurate. E sfatul unui simplu cititor care n-ar vrea sa ajunga la trista concluzie vehiculata in bransa, aceea ca in ziua de azi critica de teatru e inutila fiind prilej de lovituri fara sens.
Hahahaha. S-au atacat madamele si au lovit la autor. sunt actrita si sunt chinuita ca joc in astfel de spectacole. Stimata doamna, de ce in articol nu ati spus direct ca e un teatru de cacat, fix cum ma pun ei pe mine sa spun pe scena. tr ca sunt actor angajat!!! Norocul meu sa joc roluri care ma arunca in dezastru. D-l Zarafescu nu mai luati bani, faceti ceva!
Draga mei, si eu sunt din Timisoara si as fi vrut sa vad mai mult. Anul trecut festivalul a ofert mai mult. Mi-a placut Acasa la tata, de la A ct) si In container de la Odeon. Astea puteau fi spectacole festival. Celelalte……. mai bine la bordel decat la teatru…. dar ce spun eu, bordelul este ceva poetic si demodat, la teatru iti bagi degetu in cur si spui sce mare arta!!! pacat! Nu zic ca toate a fost asa ptr ca am pierdut vre 2. Dar ce am vazut …. nici cu gandul sa nu ganditi. Pula, pizda, cacat, ma fut. Intrebare: asta e teatrul contemporan? Atunci mai bina vad vacanta mare ca nu cumar bilet… Iar cu fata care a scris articolul ce ati avut sa-i dat viata peste cap (bine ca nu ati reusit), oricum a fost foarte lipsita de atitudine
am citit comentariile – majoritatea jenante; in primul rand un numar mare de spectatori sau privitori de teatru, desueti, inapoiati incremeniti in formele promovate de sistemul comunist de teatru (activ si acum), limitati si, imi cer scuze, mediocrii; a afirma “: “teatrul este asa dar nu este asa…” e o dovada de limitare – arta e libera si curajoasa; iar esecul e o expresie a artei; cine e tampit,sa stea acasa la TV;
la Timisoara nu a fost cea mai buna editie dar a surprins aproape tot ce inseamna dramaturgie romaneasca actuala; au lipsit doua spectacole, dar din vina lor pentru ca nu au mai ajuns… faptul ca pe scena se folosesc cuvinte tari, e o realitate generata de limba romana actuala; e hilar sa aud voci care condamna limba romana – asa cum e ea savuroasa, zemoasa, vulgara (e bine ca e vulgara, inseamna ca oamenii de pe aici inca sunt vii) – si e si mai hilar sa vezi sfinti de canapea clamand curatenia lingvistica pe scena… Revenind la festival, e bine ca timisenii sa tina bine minte numele Ada Lupu, care le-a mai dat inca doua sali de spectacol absolut noi (si mai urmeaza una – fsta sinagoga); cat priveste spectacolele, jumatate au fost bune spre foarte bune, jumatate proaste spre foarte proaste, dar asta e menirea unui festival sa lase loc expresiei artistice si sa permita, apoi, judecata – daca se poate neumorala sau cretinoida – a vulgatei… in plus, au fost ani de criza, s-a simtit in spectacole;
@spectator; daca tinerii astia ignoranti distrug teatrul, e cea mai buna veste posibila; pentru ca e nevoie de asa ceva; constructia de azi e vetusta si, judecand dupa calitatea sustinatorilor (asa ca dumneata) enervanta; mie, personal, Shakespeare imi provoaca diareea
@cadariu – buna idee; poate incepe cu productiile acestui nume
@adevaratele valori : ce nevoie a fost sa te nasti dumneata, cata vreme Pamantul e deja locuit… intelegi?
@Iulia : sunt multi ca tine care merg la teatru pentru dramaturgia noua… asa ca nicio pierdere
@anda : asa te-au invatat la facultate, ca daca nu esti macar o data in viata Julieta sau Medeea ai jucat degeaba… te-au invatat prost (niste uzati)
k
@kaos – Când m-am născut Pământul era desigur locuit, doar că eu i-am respectat şi îi respect pe cei care l-au locuit înaintea mea… “intelegi?”
STIMATA DOMN/DOAMNA KAOS,
DACA AVETI DIAREE MERGETI LA UN DOCTOR, NU LA TEATRU…. RUSINE CA VA ASOCIATI BOLILE CU VALORILE FUNDAMENTALE SI AFISATI ASTA IN PUBLIC, CU MANDRIE. NU VA ESTE FRICA, RUSINE, JENA? DACA AJUNGETI LA SPITAL, TRECETI SI PE LA SECTIA DE PSIHIATRIE. E DOAR UN SFAT