Festivalul Internațional de teatru de la Sibiu, 2013 (1)

alain_bouffard_400x261Îmi amintesc și astăzi cum urmăream la televizor, sufocată de emoție, deschiderea oficială a primei ediții a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, curioasă să aflu ce urma să cuprindă noul eveniment creat. Mărturisesc că an de an mi-am dorit să ajung să particip, fie în cadrul selecției spectacolelor realizată de organizatori fie ca simplu spectator, însă n-am reușit, de cele mai multe ori din cauza perioadei de desfășurare care coincidea cu stagiunea curentă a reprezentațiilor de balet pe care le susțineam ca Prim-balerină a Operei Naționale București. La câteva luni distanță de la încheierea Festivalului, Televiziunea Română programa, la ore imposibil de urmărit, minunatele reportaje-documentar realizate de Sanda Vișan despre companii celebre de dans care vrăjiseră publicul venit din toată lumea pentru a le urmări reprezentațiile, transmisiuni pe care pur și simplu le devoram. Și asta era cam tot ceea ce îmi hrănea sufletul meu chinuit de dorința de a cunoaște, recunoaște, împărtăși experiențe la care din păcate nu puteam avea acces în mod direct. Pentru ediția din 2011, în calitate de Șef al Companiei de Balet a ONB, în mod nesperat ajunsesem să demarez negocierile privind participarea noastră la Festival, însă nefinalizate din cauza unor neînțelegeri la nivelul Direcției Generale a Operei de atunci. În treacăt fie spus, compania pe care o conduceam urma să prezinte o ”Seară de Balet” cu lucrări interpretate de balerinii români aparținând coregrafilor: George Balanchine (SUA), Jiri Kylian (Olanda) și William Forsythe (Germania). Iată deci suficiente motive pentru care participarea la ediția din acest an să reprezintă pentru mine un eveniment cu totul special, pe care l-am așteptat mai bine de 20 de ani! Dacă cei mai mulți dintre noi au fluturi în stomac atunci când își întâlnesc iubitul sau iubita, mărturisesc că eu am avut fluturi în stomac la ceea ce urma să vizionez.

Ediția din 2013 a Festivalului internațional de Teatru de la Sibiu, desfășurată sub semnul Dialogului, a celebrat împlinirea a două decenii de când a luat ființă, și în același timp, de când România a fost înscrisă în Organizația Internațională a Francofoniei, două momente extrem de importante atât pentru istoria festivalului cât și pentru România. Totodată, nu mică mi-a fost surpriza să descopăr că reprezentațiile de dans , aparținând unor genuri extrem de diferite, de la dans modern contemporan, teatru-dans până la flamenco clasic sau flamenco stilizat, au fost programate în fiecare seară a Festivalului, lucru mai puțin cunoscut din edițiile precedente.  Astfel, spațiul dedicat artei dansului de către Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu consider că reprezintă cea mai frumoasă declarație de dragoste și admirație față de această formă de spectacol și în același timp, asumarea unui  angajament  privind susținerea și promovarea creației coregrafice, sub toate formele sale de expresie!

alain_bouffard3_396x307Seria spectacolelor de dans a fost inaugurată de Franța, țară invitată de onoare a acestei ediții, cu reprezentația ”Totul va fi bine”, creat de coregraful Alain Bouffard.  Un spectacol de teatru-dans, fără acompaniament muzical decât cel produs chiar de dansatori pe parcursul spectacolului (interpretarea vocală sau la acordeon a unor cântece și texte, scrâșnituri ale pantofilor pe podea, ritmuri bătute pe loc sau în mișcare care amintesc de instrucția militară); fără decoruri , spațiul scenic fiind construit din lumini sau elemente de recuzită utilizate în discursul interpretativ, uneori cu sens explicit alteori mizând pe efectul vizual instalat prin repetiție (cămăși care zboară prin aer, aglomerări de haine civile, trepieduri transformate în mitraliere sau obiecte fetiș ); cu costume croite asimetric pe corpul interpeților cu intenția précis declarată de a suspenda delimitările între ceea ce este specific feminin și ceea ce este specific masculin! Alain Bouffard își construiește spectacolul în jurul temei sexualității, optând pentru a comenta mai curând mecanica relațiilor astfel instaurate decât motivațiile de natură psiho-emoțională.  În discursul său creator el nu întrebuințează metafore coregrafice, ci expune direct  publicului situațiile concrete: actul sexual care devine un câmp de luptă și în care regăsim  relația de tip putere-subordonare, pentru ca ulterior să ne amintească că orice dominator este la rândul său dominat. Umilința nu constă în ierarhia astfel alcătuită ci în dependența dezvoltată, fermentul  necesar pentru a activa și potența dimensiunea vulnerabilității,  oricând susceptibilă de a subordona  întregul!

Pentru publicul din România, fie el chiar și cel de la Sibiu obișnuit déjà de 20 de ani cu spectacole ale unor creatori aparținând unor culturi etice și sociale diferite de a noastră, spectacolul “Totul va fi bine” nedumerește  prin accesibilitatea premeditat promovată. Nu trebuie să uităm că în timp ce în aceste zile în Franța a fost oficiată prima căsătorie între persone de alcelași sex, în România se poartă discuții referitor la modificarea Constituției privind formularea corectă a termenilor care precizează partenerii  unei relații de căsătorie. Drept urmare, și în ceea ce privesc temele abordate există un decalaj între noi și restul Europei, justificat în cele din urmă de experiențele, cutumele sau modelele specifice care alcătuiesc cultura unui popor. De altfel, selectarea tocmai a acestui spectacol definește la rândul său termenii în care un dialog, în cazul nostru dialogul între culturi, poate fi susținut!

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.