De ce să alegi să fii voluntar? Și mai ales în cadrul unul festival de teatru. Ce are de câștigat organizatorul și care sunt beneficiile celui care își dăruiește timpul liber unei activități neremunerate? În România, abia am început să descoperim potențialul și efectele pozitive ale programelor de voluntariat bine implementate, iar în domeniul culturii, acest lucru se întâmplă în prezent la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. Conform Legii 78 din 2014, certificatul de voluntar este considerat experiență profesională, iar angajatorii se presupune că ar trebui să țină cont de el la angajare. Însă mai util se dovedește a fi atunci când absolvenții aplică la facultățile din străinătate, decât în propria țară.
Adevărul este că în România, dacă ești interesat de cultură și vrei să fii voluntar, s-ar putea să te trezești că nu ai unde, că nu ai cum și, pe deasupra, s-ar putea să ai parte și de o experiență neplăcută. În afara puținelor orașe dezvoltate din punct de vedere cultural, nu există șanse să fii voluntar pentru că în țara noastră există orașe în care cultura aproape că nu există, chiar dacă instituțiile funcționează pe hârtie. Există teatre superbe, dar „moarte”, există bani, dar nu există interes și viceversa, există oameni disponibili și nu există spații și viceversa, există voluntari, dar nu și programe pentru ei – opusul se pare că nu există.
De câțiva ani, când se desfășoară Festivalul Internațional de Teatru, Sibiul este împânzit de tineri care merg, întotdeauna grăbiți, dar țanțoși, cu badge-ul de voluntar atârnat la gât. Nu e greu să-ți dai seama că sunt mândri, că se simt importanți și privilegiați, chiar dacă rolul fiecăruia este unul mic. Toate aceste rotițe alcătuiesc, de fapt, un sistem colosal fără de care organizarea și festivalul în sine și-ar pierde din eficacitate și din farmec. Ploua mărunt și, pe una dintre străduțele Sibiului, două tinere îi arătau unei invitate de origine asiatică monumetele istorice din jur și îi povesteau, pe scurt, istoricul lor. Un lucru infim, dar care poate unui străin i se pare un gest generos care îi oferă o experiență diferită, în primul rând pozitivă. Alții gestionează sacoșele, biletele la intrare, afișele, acompaniază invitații, au grijă să le fie respectat programul etc. Ce primesc în schimb? Apreciere, un cadru propice socializării și o experiență culturală de invidiat. Să știi că în orașul tău vin niște artiști pe care oamenii se înghesuie să-i vadă în carne și oase, că ai ocazia să participi la evenimente inedite, că poți schimba câteva vorbe cu acești invitați, că poate o parte din visurile tale se împlinesc. De când îți doreai să-l întâlnești pe Baryshnikov? Dar pe Robert Wilson? Sau poate pe Ohad Naharin…
Nu ar trebui să fie un secret că un voluntar eficient e cel care simte că ajutorul lui contează și face o mică diferență. Cele mai neplăcute experiențe ca voluntar sunt cele în care te simți umilit, pur și simplu folosit, fără să ți se acorde niciun fel de beneficiu. Nici măcar cel de a vedea un spectacol pe care îți doreai mult să-l vezi. De aceea un program de training ar trebui să fie indispensabil. Pentru ca un voluntar să știe care îi este statutul, care îi sunt sarcinile, cum să și le îndeplinească și cum își poate fructifica propria muncă, chiar dacă asta înseamnă doar să rupă biletele. Ca să nu mai vorbim despre apetitul cultural pe care și-l dezvoltă, despre standardele pe care încetul cu încetul și le creează, despre educația neconvențională de care are parte și despre interacțiunea cu niște artiști valoroși.
600 de voluntari locali, naționali și internaționali au fost prezenți la Festivalul de la Sibiu anul acesta. Îi vedeai peste tot, de dimineața până… dimineața, când se termina și momentul de relaxare și distracție la club. Fără ei, Sibiul ar fi mai gol, festivalul mai puțin strălucitor, mai puțin proaspăt. Ei aduc vitalitate și speranța că din când în când suntem pe drumul cel bun. Un festival, de orice natură ar fi el, în care există tineri voluntari arată altfel. Are o energie pozitivă, îți zâmbește, îți vorbește respectuos și calm, e civilizat, chiar și atunci când situațiile sunt haotice. Poate că ceea ce se întâmplă la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu nu ar trebui să fie un fapt extraordinar și o excepție, ci o regulă.
Print