,,Toate dorinţele ar trebui să fie nişte femei bine îmbrăcate”, este una dintre replicile care rămân întipărită în memorie, dar de fapt, dorinţa este cauza nefericii noastre. Despre asta este vorba în spectacolul ,,Melcul”, în regia Liei Bugnar, care semnează și textul, despre nefericirea creată de umbrele trecutului, despre iubire, dăruire, singurătate, amintiri, bătrâneţe şi dorinţe. Acţiunea se dezvoltă în jurul unei poveşti copleşitoare, a unei poveşti adevărate a poetei românce – Ana Mureşanu, plecată în Germania în anii `80 să aibă grijă de doi bătrâni bogaţi. Spectacolul depăşeşte cu eleganţă categoria de spectacol social, aşa cum se îndreptă majoritatea care dezbat acest subiect încă actual. Iar textul Liei Bugnar, cu un poem scris de Ana Mureşanu, vorbeşte despre viaţă, nu doar despre o simplă femeie plecată peste graniță să muncească, ci depre viaţa care trebuie înţeleasă nu ca o problemă care trebuie soluţionată, ci ca un mister care trebuie trăit.
Spectacolul începe într-un întuneric poetic, într-un decor simplu al Iuliei Gherghescu – un scaun cu rotile, un fotoliu, o masă şi dulapuri. Timp de două ore, în acest decor, cele cinci pesonaje îşi dezvăluie cu un nod în gât, cu un zâmbet pe buze sau cu lacrimi în ochi stările interioare care îi sufocă şi care le acaparează întreaga existenţă. Spectacolul, rezumat la o scenă, ar fi cea de final, când bătăile inimii bătrânului îşi pierd poezia, anticipate de o discuţie despre lumea de dincolo, dar care pleacă împăcat şi bucuros că îşi reîntâlneşte soţia.
Ana, poeta-româncă, de 49 de ani, este interpretată de Maia Morgenstern. Este o femeie puternică, care, pentru a supravieţui printre bărbaţi, într-o ţară străină, minte că este căsătorită, dar este văduvă de zece ani. Iar existenţa şi-o dedică celor doi bătrâni de care se ataşează cu adevărat, pe care îi respectă şi îi îngrijeşte cu căldură. Maia Morgenstern construieşte o Ana puternică, care nu şi-a uitat melancolia poetei, dură, tristă, dar în acelaşi timp blândă. Construieşte un personaj cu adevărat inepuizabil, o femeie care într-un final își trădează vulnerabilitatea și cade pradă avansurilor lui Frank. Iar momentele de dragoste dintre cei doi sunt tensionate, sunt poetice, sunt pline de dragoste şi de ură.
Bătrânul este Constantin Cojocaru, un bătrânel încă îndrăgostit de soţia lui, cu care are o căsnicie de cincizeci de ani, care, pentru a se putea bucura de prezent îşi creează o lume imaginară. Soţia lui, Lili, nu mai vorbeşte, dar el o ascultă şi îi răspunde… Uneori devine chiar un copil capricios, alintat de menajera Ana, în care o vede pe soţia lui la tinereţe. El călătoreşte în poezia propriei vieţi, asta e ceea ce-l ţine ancorat în viaţă – amintirile… Bătrânul, interpretat de Constantin Cojocaru, este un adevărat domn, galant, naiv, lucid, care spune adevărul dureros într-un mod elegant, adică în glumă.
Frank, nepotul lui, interpretat de Vitalie Bichir, este bărbatul care are permanent nevoie de bani… Este un regizor care nu a atins apogeul cariei, dar care visează cu orice preţ să pună mâna pe banii unchiului său. Un bărbat puternic, urmărit de traumele copilăriei, pe care le povesteşte cu umor. Lili (Emilia Dobrin), soţia bătrânului, este un personaj construit din tăceri infinite… iar tăcerea în scenă este cea mai grea. Să taci, să nu te mişti, și totuşi să faci parte din acţiunea poveştii. Emilia Dobrin creează un personaj care aduce pe scenă o poveste dezvăluită de privirea ei rece. Letiţia Vlădescu este o tânără pe nume Lora, puţin desprinsă din povestea spectacolului, cele câteva intrări ale ei în scenă în care cântă pun pauză acţiunii… Dar care are aceleaşi probleme ca celelate personaje: singurătatea și traumele trecutului. Personajul ei este o explozie de energie, iar vocea ei pare a unui înger.
De ce se numeşte ,,Melcul”? E păcat să fie desluşit misterul. Dar dacă noi, oamenii, am fi asemenea melcilor, am fi cu adevărat fericiţi. Melcul îşi poartă casa în spate, aşa cum şi oamenii ar trebui să se simtă peste tot acasă, adică să fie împliniţi sufleteşte, pentru că de fapt, casa este inima fiecăruia!
,,Melcul” este un amestec de poveşti sau, mai bine zis, de poezia unor vieţi ca multe altele. Este un spectacol care aduce în lumina reflectoarelor rimele inimii sau versurile albe…
Teatrul Metropolis
„Melcul” de Lia Bugnar
Regie: Lia Bugnar
Poem de Ana Mureșanu
Scenografie: Iulia Gherghescu
Light design: Marius Atanasiu
Distribuție:
BĂTRÂNUL – Constantin Cojocaru
ANA – Maia Morgenstern / Maria Obretin
LILI – Emilia Dobrin
TÂNĂRA – Letiția Vlădescu
FRANK – Virgil Aioanei / Vitalie Bichir
Print