Interviu de Irina Ionescu
Dat fiind că dramaturgia românească actuală este cunoscută în Europa și în lume prin câțiva (foarte puțini) reprezentanți ai săi – Gianina Cărbunariu, Elise Wilk, Alina Nelega, Saviana Stănescu și, bineînțeles, Matei Vișniec, este extrem de important faptul că Universitatea de Arte din Târgu-Mureș a reușit să fie parte a unui proiect european, care și-a propus tocmai promovarea și impunerea unor nume noi. Proiectul PopDrama (www.popdrama.eu) a oferit, grație unei co-finanțări de la Uniunea Europeană – Programul Europa Creativă, vizibilitate – prin traduceri și expunere publică – unui număr de patru dramaturgi proveniți din România, Italia, Marea Britanie și Spania.
Despre PopDrama, unul dintre puținele proiecte culturale europene în care o organizație românească a avut un cuvânt de spus, am stat de vorbă cu teatrologul Eugen Păsăreanu, lector universitar doctor al Universității de Arte din Târgu-Mureș și coordonator al proiectului.
Cum s-a născut ideea proiectului? Universitatea de Arte din Târgu-Mureș a fost inițiatoarea proiectului?
Proiectul a fost inițiat de către Centro Diego Fabbri din Italia, iar Universitatea de Arte din Târgu-Mureș, University of Wolverhampton și Fundacion CajaGranada au fost parteneri. Asocierea a venit pe filiera deschiderii UAT-ului către dramaturgia prezentului, atât la nivelul cadrelor didactice care scriu sau montează teatru contemporan, precum Alina Nelega sau Theodor Cristian Popescu, cât și datorită Taberei Internaționale de Scriere Dramatică, pe care o organizăm la fiecare doi ani la Târgu-Mureș, împreună cu Lark Theatre New York.
Care a fost bugetul alocat Universității de Arte?
Bugetul UAT pentru PopDrama a fost de 70.000 de euro, din care 28.000 de euro finanțare proprie și 42.000 de euro co-finanțare europeană, prin programul Europa Creativă.
Care au fost etapele proiectului și cât spațiu de inovare ați avut în interiorul formatului?
Proiectul are, să spunem, un nucleu dur: concursul, selecția textelor, spectacolele lectură și o parte mobilă care constă în modul de implementare și de desfășurare a unor activități specifice, stabilite de comun acord la sesiunile de lucru cu partenerii. Aceste întâlniri, incluse în design-ul inițial al proiectului, au dus la un aport creativ semnificativ pe parcursul implementării. Cu alte cuvinte, știam de la început care vor fi activitățile și finalitatea lor, lucruri cerute desigur și de finanțatori, dar a existat o zonă de flexibilitate în modul de desfășurare, jurizare, promovare, stimularea participării publicului și, mai ales, montarea spectacolelor lectură. Astfel, la fiecare întâlnire, cu fiecare nouă decizie luată, proiectul căpăta consistență și sens pentru fiecare dintre cei implicați.
Câte piese au fost primite în concurs la Universitatea de Arte din Târgu-Mureș?
Am primit 64 de texte din care au rămas în concurs 62, două au fost descalificate pentru că nu respectau condiția depunerii „în orb“, adică textul și numele autorul să fie predate în plicuri separate. Juriul a avut acces doar la textul dramatic, identificabil printr-un motto, nu și la numele autorului.
Au fost trimise din toată țara sau au fost zone geografice mai „active‟?
Am primit piese din toata țara, poate cu o ușoară ascendență numerică pentru București – Ploiești și partea de sud a țării.
În materialele informative, concursul a fost prezentat ca promotor al dramaturgiei europene, dar și ca un instrument care urmărea atingerea performanței în scrierea unei piese de teatru. A fost deschis tuturor celor care și-au dorit să își încerce talentul în scrierea dramatică. Asta înseamnă că a fost adresat, cu precădere, dramaturgilor la început de drum?
Când am promovat PopDrama am spus că se adresează tuturor celor care „pot să facă o dramă din orice“, nu au existat limitări de vârstă sau de notoritate în privința participanților. Condiția a fost ca textul sau textele trimise să nu fi fost jucate sau publicate anterior, să nu fi câștigat alte premii și să exploreze sufletul uman. Interesant a fost că, pe cât de ambițioasă această ultimă cerința, pe atât de laxă: cam cu asta se ocupă teatrul, sondează sufletul uman. Cred că ar fi mai dificil să găsești un text dramatic care nu se ocupă cu așa ceva. De aceea, pe lângă forările sufletești ne-a interesat teatralitatea, potențialul scenic al pieselor primite, pentru că poți avea texte luxuriante, texte care se simt confortabil ca literatură, dar care, materializate scenic, s-ar dovedi un pariu necâștigător. Sigur că textele care funcționează ca literatură și-ar putea găsi cândva un regizor care să metamorfozeze într-un mod fericit epicul în dramatic. Dar într-un asemenea caz vorbim de adaptări, dramatizări, intervenții textuale masive, pe când la PopDrama am fost interesați de piese care au deja potențial scenic intrinsec.
Ne puteți spune cine a făcut parte din juriul de selecție a pieselor câștigătoare?
Am preferat un juriu de teoreticieni și practicieni bine racordați la scriitura dramatică actuală, dar cu „afinități“ estetice diferite, prof. univ. dr. Alina Nelega, dramaturg și director artistic al Companiei Liviu Rebreanu din cadrul Teatrul Național Târgu-Mureș, conf. univ. dr. Carmen Stanciu, teatrolog și prorector al UNATC și prof. univ. dr. Sorin Crișan, teatrolog și rector al UAT.
62 de piese este un număr important. Ce părere aveți despre textele citite?
Dintre textele primite cred că cel puțin zece ar putea fi montate oricând, nu știu dacă este mult sau puțin, este important în schimb ca celor care au abilități în scrierea dramatică să li se creeze contexte cât mai diverse de a-și exersa verva și verbul în raport cu ceea ce îi preocupă. Un concurs de dramaturgie este, până la urmă, un vehicul care permite unor texte să ne ia la întrebări, iar dimensiunea europeană nu face decât să testeze actualitatea și relevanța acelor întrebări pentru un public care nu se află în „vecinătate“. În altă ordine de idei, avem o „investiție de încredere“ în câteva voci polemice care au șansa să se facă auzite, să se întâlnească cu oameni de teatru și să se confrunte – la nivel european de această dată. În cazul PopDrama, aceste piese, potențate corespunzător prin spectacole-lectură, au ajuns să reverbereze problematic în spații culturale diferite, de aici cred și interesul crescut pentru acest concurs în fiecare țară parteneră.
Ce ne puteți spune despre piesele clasate pe primele locuri în România și despre autorii lor?
Dacă Radu Popescu este un nume cunoscut în zona teatrului independent, Andreea Radu și Ovidiu Cioclov, ceilalți doi câștigători ai selecției din România, sunt tineri dramaturgi care își justifică foarte bine universul creat și relațiile dintre personaje. Andreea Radu propune în Jurnal de stepă o incursiune exuberantă, poetică și licențioasă în universul adolescenților, în timp ce Ovidiu Cioclov adună în Aproape emigranți spaimele, speranțele și incertitudinile unui cuplu confruntat cu alegerea între a pleca și a rămâne în țară.
Piesa aflată pe locul I – Clătite de Radu Popescu – a intrat, conform regulamentului, în competiție cu primele clasate în Italia, Spania și Marea Britanie. Cum a fost aleasă dintre cele patru piesa câștigătoare a concursului?
Publicul participant la spectacolele lectură a acordat un punctaj fiecărui text, iar la final, cei care au vizionat toate propunerile au putut acorda încă 10 puncte piesei favorite. În fiecare țară participantă la concurs/proiect.
Ce subiecte tratează celelalte piese, câștigătoarele din Italia, Spania și Marea Britanie?
Ca într-un puzzle, textele câștigătoare ale selecțiilor naționale conturează o hartă a problemelor europene actuale: migranții musulmani și dilema binelui comun (Hecate și frontiera de Samuel Pinazo), relații de familie viciate (Dama de cupă de Gianni Spezzano – marea câștigătoare), bătrânețea, singurătatea și obsesiile (Clătite de Radu Popescu și Întoarcerea acasă de Miha Mazzini).
Cum au fost promovate sau cum vor fi în continuare promovare piesele câștigătoare? Există interes pentru montarea textelor câștigătoare?
Dama de cupă de Gianni Spezzano va fi pusă în scenă la Wolverhampton, iar piesa Clătite a lui Radu Popescu va fi montată la Teatrul Național Târgu-Mureș, în regia Oanei Leahu. Dar toți cei interesați vor putea descărca, în cel mai scurt timp, piesele de pe site-ul oficial al proiectului: www.popdrama.eu. De asemenea, în 8 februarie vom organiza o conferință de presă și vom juca Dama de cupă ca spectacol lectură, în colaborare cu Teatrul Nottara și cu Institutul Italian de Cultură din București, cărora le mulțumim pe această cale pentru sprijin.
Având deja această experiență – coordonator al proiectului, ce credeți că este cel mai important în organizarea unui proiect cultural european? PopDrama este/a devenit un exemplu de bună practică. Ce le-ați spune celor care nu au derulat încă proiecte europene, dar își doresc și se pregătesc să o facă?
Pentru un prim proiect cred că este importantă asocierea cu o entitate care are experiență în elaborarea de proiecte europene, sau – cel puțin în cazul Europa Creativă – un dialog cu Biroul din România, care oferă consultanță. Pot fi idei generoase care ajung să sucombe la contactul cu realitatea sau să fie respinse de la diverse linii de finanțare pentru că, poate din ambiția de a impresiona juriul de selecție, nu au simțul realității. Cum ar fi fost ca PopDrama să își propună „refacerea instituției dramaturgiei“ sau „schimbarea definitivă a percepției publicului despre teatrul contemporan“? Emfatic și irealist. Asta nu înseamnă că respectivele proiectele nu pot pune umărul la renovarea stării culturale de fapt, doar că ambițiile trebuie să fie în ton cu posibilitățile, iar output-urile concrete, formulate în acord cu scopurile liniei de finanțare, să înlocuiască idealismul pretențios. Spre deosebire de zona umanistă, metaforică, în care artiștii se simt în general confortabil, în cazul proiectelor europene, creativitatea este acceptată mai degrabă în design-ul și implementarea activităților și mai puțin în latura lor descriptivă.
Piesa câștigătoare a Concursului European de Dramaturgie PopDrama – Dama de cupă de Gianni Spezzano se va juca la Nottara miercuri, 8 februarie 2017, de la 19:30, în sala „George Constantin“. Evenimentul este organizat de Universitatea de Arte din Târgu-Mureș și Teatrul Nottara, în colaborare cu Institutul Italian de Cultură din București.
Redăm mai jos câteva scurte declarații ale artiștilor implicați în realizarea spectacolului-lectură care va avea loc pe data de 8 februarie.
Oana Leahu, regizor:
„Proiectul POPDRAMA mi s-a părut a fi unul pus sub semnul întâlnirilor fericite! Intâlnirea cu texte valoroase din dramaturgia europeană de ultimă oră, întâlnirea cu actori care se bucură să descopere caractere dramatice bine conturate, să le descifreze, să le aducă în fața publicului, întâlnirea cu publicul care este atent la cuvânt, la poveste, la relații – publicul care simte și înțelege sămânța de Teatru dintr-un text. Pentru mine, ca regizor, spectacolul-lectură reprezintă un act de creație teatrală dedicat înțelegerii, respectării și potențării sensurilor textului dramatic pe care îl supui atenței publicului.“
Tiberius Vasiniuc, actor:
„Proiectul PopDrama este o experiență inedită nu numai pentru mine, ci și pentru public. Nu vorbim doar de un concurs de dramaturgie (care a avut succes în toate cele patru țări partenere), ci și de spectacole lectură la care publicul este în postura de jurat. Este o emoție dublă: cea de a explora un text nou, ales în urma unui concurs, și de a te exprima în fața unui auditoriu, în mare parte format din tineri, care judecă textul în funcție de prestația ta. Piesa Dama de cupă, care a ieșit învingătoare după spectacolele lectură, din cele patru piese selectate, este o „țesătură“ dramatică de un comic spumos. Povestea trece de caracteristica specific italiană și ne transpune într-o lume în care ne recunoaștem fiecare dintre noi. Rolul Antonio mi-a oferit posibilitatea să joc alături de colegi talentați, sub bagheta unui regizor, Oana Leahu, care a știut să ne ghideze în așa fel încât să fie păstrată veridicitatea textului.“
Elena Purea, actriță:
„Mie îmi plac spectacolele lectură! E ca și cum publicul ar fi implicat într-o fază intermediară a procesului de creație a unui spectacol, fază care de obicei ne aparține doar nouă, celor implicați artistic în proiect. În ultimul timp nu se prea stă în faza de lectură, regizorii preferă să treacă rapid la probele în spațiul de joc, lucru care mărturisesc că-mi place mai mult decât statul trei săptămâni la masă. Dar cred că, din cand în când, e bine pentru actori să facă acest exercițiu de analiză și interpretare cu textul în mână în atenția unui public care, în cazul acestui proiect PopDrama, votează textul favorit. Ne-am dat seama, înca o dată, că publicul iubește poveștile, având nevoie de o platformă familiară de identificare cu personajele.“
Nicu Mihoc, actor:
„PopDrama, pentru mine, a fost bucurie, descoperire, întâlnire, competiţie, reîntoarcere la plăcerea jocului, atmosferă de creaţie, texte ofertante şi o echipă adevărată de lucru. Un proiect gândit foarte bine, care obligatoriu (după părerea mea), ar trebui să continue. PopDrama 2?“
Andrei Chiran, actor:
„Lucrul efectiv la spectacolul – lectură Dama de cupă a fost un drum cu multe temeri, tristeți, dar și revelații încântătoare. Înțelegeam logic momentul în care personajul Alesandro își vede tatăl mort, dar consideram că am nevoie de mai mult timp până să reușesc să trăiesc acel moment cu adevărat. De aici s-a născut cea mai mare frică: că nu voi putea nici măcar ilustra publicului momentul respectiv. Nu pot să spun exact ce procese psihice s-au petrecut în mine în momentul în care eram în fața publicului, atât de aproape, dar știu că respectivul moment mi-a îmbunătățit relația cu tatăl meu și că acum sunt ghidat de o senzație conștientă ca oricând unul din noi poate să moară, lucru care mă face să savurez fiecare moment pe care îl avem împreună.“
Luminița Praja, actriță:
„Bucurie. Comunicare. Încredere. Doamna Carmela, oglindă a ceea ce poate însemna banul în viaţa omului. Forţarea limitelor sufleteşti în contextul necesităţii de supravieţuire. E trist că putem fi capabili de crimă pentru a ne satisface mofturile. O lume în care scopul scuză mijloacele. Realitate dureroasă. Metamorfoză. Un proiect salutar, binevenit, suport viabil de comunicare între dramaturg – actor – spectator.“
Print