Scrisă în 1959, devenită repede celebră între altele și pentru faptul că este prima în care își va face apariția personajul Bérenger care mai apoi va face carieră și în alte piese ionesciene, socotită de critică o piesă altfel și aceasta nu numai datorită faptului că se individualizează printr-o structură narativă clară, ci și pentru că este născută sub semnul angajării și al protestului deschis, pe față la adresa oricărei gândiri totalitare, a masificării, a încercării de uniformizare și de anulare a individualității, a obsesiei de a transforma umanitatea în gloată, Rinocerii pare să își fi păstrat statutul de cea mai jucată piesă ionesciană.
Și aceasta fiindcă primejdia rinocerizării dă semne a nu putea fi vreodată eradicată, de unde și necesitatea reamintirii permanente, consecvente a apelului la conservarea identității. La promovarea și salvgardarea lucidității, la păstrarea condiției de trestie gânditoare a ființei umane. Și aceasta în pofida evidenței fragilității sale.
În societatea post-capitalistă omul este pândit de rinocerizare, între altele, prin ridicarea la rang de regulă de viață, de existență a consumerismului. Așa cum arăta spectacolul regizat de Alain Timar, la Teatrul Municipal Matei Vișniec din Suceava. Însă, în zilele noastre, omul se poate rinoceriza și din pricina noilor și tot mai sofisticatelor forme de manipulare prin mass-media, prin invazia așa-numitelor fake-news-uri, a știrilor inventate, intenționat puse pe piață, manipulate, supra-dimensionate, hiper-difuzate. Inițial negate, puse sub semnul întrebării și, pe neașteptate, acceptate, ridicate la rang de adevăruri absolute.
Despre această primejdie mereu reînnoită intenționează să vorbească spectacolul cu piesa ionesciană montat la Teatrul Municipal din Baia Mare de regizorul Iulian Bulancea. Spectacol a cărui „acțiune” și ale cărui „personaje” sunt plasate, transferate într-o redacție. Așa se explică faptul că elementul esențial al decorului creat și propus de Mihai Vălu este reprezentat de un munte de ziare. Cu care vor încerca să îl acopere rinocerizații pe bietul, pe atât de vulnerabilul Bérenger, chiar și după ce acesta își va fi reafirmat decizia fermă de a rămâne om pe mai departe. Bérenger își proclamă apartenența la umanitate, indiferent de cât a mai rămas din ea, în pofida faptului că, până la un moment dat, tocmai el fusese cel ce se arătase cel mai vulnerabil, mai în bătaia vântului și a puștii. Și aceasta prin incapacitatea de a duce o existență corectă, în conformitate cu codurile și normele sociale, profesionale, vestimentare (de aici probabil și lungul, poate prea lungul intro vizualo-muzical cu sonuri goran-bregoviciene, dar create la și de Cirque Plume și Kevin Macleud), în ciuda faptului că este veșnic certat, admonestat pentru dezordinea din viața sa de pretinsul lui prieten, Jean. Lor, celor care până la urmă se dovedesc cei cu adevărat vulnerabili, indiferent că se cheamă Jean, domnul Dudard, domnul Botard, Daisy, domnul și doamna Boeuf, dl. Papillon, le este necesară numai o știre, doar o informație spre a le fi activată aplecarea spre rinocerită.
Cuantumul de originalitate pe care îl aduce cu sine spectacolul de la Teatrul Municipal din Baia Mare vine de la diversitatea modurilor de exprimare pentru care a optat regia. Personajelor întruchipate de oameni-actori li se asociază marioneta (așa ni se înfățișează Bérenger, personajul având însă, în momentele de dramatism maxim, un dublu uman), dar și elemente împrumutate din estetica și mijloacele de expresie specifice teatrului de umbre. Fiecare nouă victimă a rinocerizării crește mai întâi în dimensiune, își pierde mai apoi din ce în ce mai mult umanitatea vocii, cuvântul devine strigăt, iar propoziția ordin. Până mai acum câteva secunde omul devine din ce în ce mai amenințător, mai la antipozi cu vulnerabilitatea, politețea, vocea plângăcios-înșelătoare a lui Bérenger. Edificator din acest punct de vedere contrastul apăsat din confruntările dintre Jean și Bérenger ori metamorfozarea lui Daisy. Tuturor acestor metamorfoze le dau expresie actorii Iulian Bulancea, Andrei Han, Denisa Blag, Dorin Griguța, Eduard Bîndiu, Raul Hotcaș, Alex Macavei, Ruxandra Lăzărescu, Carmen Bulancea, Marin Ciucă, grație, între altele, și mișcării scenice create de George Pop
Teatrul Municipal din Baia Mare
RINOCERII de Eugène Ionesco
Traducerea: Vlad Russo și Vlad Zogravi
Regia: Iulian Bulancea
Scenografia: Mihai Vălu
Coregrafia: George Pop
Coloana sonoră: Cirque Plume, Kevin MacLeud
Cu: Iulian Bulancea, Andrei Han, Denisa Blag, Dorin Griguța, Eduard Bîndiu, Raul Hotcaș, Alex Macavei, Ruxandra Lăzărescu, Carmen Bulancea, Marin Ciucă
Data reprezentației: 5 mai 2019
Print