Prima zi din Festivalul Național de Teatru a fost marcată de un spectacol mult așteptat care a umplut până la refuz Sala Mare a Teatrului Național din București. „Fresca” după basmul chinezesc „The Painting on the Wall”, produs de Compania de Balet Preljocaj din Paris, s-a bucurat de câteva minute prelungite de aplauze nu numai datorită renumelui coregrafului Angelin Preljocaj, ci acelui sentiment inevitabil care apare de cele mai multe când privești un spectacol de dans: sentimentul de perfecțiune. Mult mai greu de obținut și de sesizat în teatru, perfecțiunea în „Fresca” a constat în armonia dintre muzică și mișcare, în modul în care o poveste e transpusă scenic doar prin elementul corpului și prin rezistența dansatorilor la un efort vizibil enorm, timp de o oră și jumătate. Lipsa cuvintelor în spectacolele de dans dublează (cel puțin) consumul de energie, artistul fiind nevoit să acceadă la un nivel superior de expresivitate pentru a-și spune povestea coerent și pe înțelesul spectatorilor. Coregrafic vorbind, Angelin Preljocaj a ales mișcări simple, dar de efect, care să nuanțeze basmul său chinezesc în care părul devine un simbol-cheie. Așa ne-am minunat de dansatoare care își scuturau energic capul, șuvițele de păr transformându-se într-un fel de plasă sau de capete ispititoare, căci în basm un băiat se îndrăgostește de o femeie dintr-o frescă cu părul despletit. Un simplu detaliu umple reprezentația de înțelesuri – libertate, seducție, cucerire – fără să se limiteze la ideea de cuplu, ci să exploreze puterea feminității.
„Fresca” e un spectacol comandat de Emmanuel Demarcy-Mota (director Théâtre de la Ville), iar Angelin Preljocaj, considerând comenzile mai degrabă un sport care îl amuză, a ales acest basm din secolul al XIII-lea drept pretext pentru un spectacol destinat publicului tânăr. Coregraful nici nu urmărește întocmai basmul chinezesc, ci preia simboluri pe care le exploatează la nivel vizual, intenția lui fiind de a crea un spectacol care să pună față în față două dimensiuni care ghidează viața oricărui om contemporan: reprezentarea unei imagini care ține într-o oarecare măsură de virtual și realitatea fizică. Picturile se comportă ca lumi transcedentale în care poți să intri sau să ieși, așa cum astăzi sari dintr-o imagine în alta pe rețelele de socializare sau chiar pe stradă, privind la zecile de panouri publicitare. „Fresca” lui Preljocaj vorbește despre puterea și seducția imaginilor care te fură și te țin captiv în povestea lor, de partea cealaltă a ecranului și despre cum cele două realități se confundă sub ochii noștri, în cele din urmă virtualul subminând puterea realității.
Dansatorii privesc imaginile pe care le compun pe scenă cu propriile lor corpuri și parcă dând la o parte o peliculă, pătrund în lumea basmului care spune povestea unui tânăr îndrăgostit de o fată dintr-o frescă, cu părul despletit. Fiind un spectacol dedicat publicului tânăr, câți dintre noi nu se îndrăgostesc de imagini și câți nu preferă să-și continue aventura romantică de partea cealaltă a baricadei? Doar că Angelin Preljocaj conceptualizează o acțiune devenită rutină și o transformă într-o confruntare dintre două dimensiuni care se înghit una pe cealaltă într-o luptă misterioasă în care personajele picturii acaparează realitatea. Proiecțiile deschid un alt orizont de așteptare în care niște fantasme de consistența fumului iau forma unor creaturi stranii sau a dragonilor specifici culturii chineze. Preljocaj exploatează forța fizică a dansatorilor săi și în ceea ce privește limbajul coregrafic combină mișcările bruște, energice și solicitante cu cele fluide, caracteristice balerinelor, preferând să creeze imagini puternice și de impact. Produsul final constă într-o reprezentație în care simți gustul perfecțiunii și care spre deosebire de alte spectacole de dans, te lasă să pleci acasă cu o poveste și cu întrebări la care îți pot răspunde inclusiv imaginile, simbolurile sau mișcările aproape ritualice de parcă culorile în sine dintr-o pictură ar începe să se miște, încercând să-ți vorbească.
Compania Ballet Preljocaj, Franţa
„Fresca” după basmul chinezesc The Painting on the Wall
Coregrafia: Angelin Preljocaj
Distribuția: Clara Freschel, Nuriya Nagimova, Nagisa Shirai, Anna Tatarova, Yurié Tsugawa, Sergi Amoros Aparicio, Marius Delcourt, Antoine Dubois, Jean-Charles Jousni, Fran Sanchez
Coregrafia: Angelin Preljocaj
Muzica originală: Nicolas Godin
Costume: Azzedine Alaïa
Decor: Constance Guisset
Light Design: Éric Soyer
Print