Pe rafturile librăriilor din Franţa, a ajus, începând cu 25 octombrie, un nou studiu semnat de George Banu şi publicat de Editura Gallimard. Les Voyages du comédien” face parte din Colecţia Pratique du Théâtre şi se axează asupra unui fenomen observabil în ultimii anii, denumit adesea întoarcerea actorului. Apariţia volumului este prilejul unui serie de dialoguri ce vor fi găzduite de Théâtre de la Ville şi coordonate de George Banu, serie deschisă pe 25 octombrie prin dialogul dintre autor şi actriţa Angela Winkler. Următorii actori invitaţi sunt Yoshi Oida (15 noiembrie), Hugues Quester (13 decembrie), şi Laurent Pointrenaud (10 ianurie 2013).
Teatrul contemporan, susţine autorul, cunoscut pentru numerosele sale volume şi în Franţa, şi în România, s-a dezvoltat ani de-a rândul sub semnul regiei, de la Jean Vilar la Peter Brook sau Ariane Mnouchkine, însă în ultima vreme regia pare să-i lase locul actorului.
De la această premisă începe explorarea din noul volum, o invitaţie de a reflecta asupra „călătoriilor actorului”, asupra practicilor inedite din munca actorului, aşa cum se arată ele în lumea de azi: actorul în relaţie cu o limbă străină în care trebuie să joace sau în relaţie cu travestiul, actorul şi vârsta sau „genul” etc. Una dintre tipologiile puse în discuţie vizează specificul actorului european, analizat în comparaţie cu un portret generic, extrem de nunţat, al actorului oriental.
Pasionat însă de actorul nesupus, această întruchipare a autenticului ce sfidează modele, reguli şi aşteptări, figură tutelară a teatrului modern, George Banu creionează portretele unor interpreţi din vremea noastră care au în comun stranietatea, forţa care nu anulează, ci, dimpotrivă, subliniază fragilitatea. Printre ei, Gérard Philipe, Ryszard Cieslak, Sotigui Kouyaté, Yoshi Oida, André Wilms, Philippe Clévenot, Valérie Dréville, Hughes Quester şi Marcel Iureş… Actorul te reduce la tăcere sau te entuziasmează. Face astfel încât orice discurs programatic despre el să devină inadecvat şi orice abordare sistematică, imposibilă. La George Banu, susţine Editura Gallimard, nu este vorba despre o teorie generală, ci despre modelul pe care-l constituie actorul nesupus, model alimentat de experienţe individuale şi de revizuiri succesive. Actorul care nu devine sclavul rolului, subiect mai vechi de reflecţie pentru George Banu, a făcut obiectul uneia dintre cele mai importante cărţile ale acestuia, Dincolo de rol sau Actorul nesupus (Nemira, 2008). Acolo autorul elabora miniaturi teoretice şi se pleca asupra unor concretizări celebre ale modelului, printre ele numărându-se şi românii Marcel Iureş, Ştefan Iordache, George Constantin sau Victor Rebengiuc. Revenind acum la actor, criticul rememoreză, analizează şi, înainte de toate, explorează.
Apariţia noului volum editat la Gallimard are loc într-un an în care, în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, George Banu a lansat şi ediţia în limba română a volumului Cortina sau fisura lumii, după ce în octombrie 2011 Editura Nemira a tipărit două studii importante pentru parcursul criticului: Reformele teatrului în secolul reînnoirii, lucrare având la origine o teză de doctorat, şi Livada de vişini, teatrul nostru, un inventar personal al unora dintre cele mai valoroase montări după piesa lui Cehov.
Print