„Livada de vișini” ca o splendidă bibliotecă defunctă este imaginea în jurul căreia regizorul Tompa Gábor a construit spectacolul de la Teatrul Național din Maribor, Slovenia, invitat în cadrul Festivalului „Fest(in) pe Bulevard”, încheiat sâmbătă seara la Palatul Cotroceni cu o Gala de premiere. „Livada de vișini” a fost ales de juriul Fest(in) pe Bulevard din acest an Cel mai bun spectacol. Montarea pune în lumină dispariția unei lumi și a unor valori în degringolada civilizației noastre, mizând pe o nouă formă a livezii cehoviene: biblioteca. Această metaforă și universul regizorului Tompa Gábor în general reprezintă, pentru cunoscutul om de teatru George Banu, repere semnificative pentru scena prezentului și publicul ei. Am stat de vorbă cu George Banu despre această „Livadă de vișini”.
Ați studiat îndelung „Livada de vișini” și lumea lui Cehov, despre care ați publicat recent încă o carte. Ce mai poate însemna celebra piesă azi?
Aș spune ca am „iubit” îndelung „Livada de vișini” și că o iubesc și azi, pentru că e o parabolă a sfârșitului cu care lumea actuală ne-a obișnuit. Un sfârșit datorat schimbărilor, cert, dar un sfârșit de neevitat: ghețarii se topesc, „marii pinguini” dispar – o carte le-a fost recent dedicată! –, alte rase se sting și Leonardo DiCaprio, generos, dar naiv, a consacrat fonduri mari unei fundații cu menirea de a le slava… „Îmi place sfârșitul în toate”, spunea Cioran. Și mie! E ca o morfină lejeră, care nu te rupe de prezent, ci, ineluctabil, te îndepărtează ușor. Iată de ce „Livada…” o iubesc… și nu o studiez!
Cu ce gânduri reveniți la ea?
Cu acelea că acest „sfârșit” nu poate fi reproșat individual, unei familii de „neglijenți”, pentru a-l cita pe Giorgio Strehler, care asimila personajele din „Livada…” sa celor din Antepurgatoriul lui Dante, personaje care își așteaptă sentința, nici pedepsite, nici iertate. Extincția nu li se datorează doar lor, ci lumii care se transformă implacabil și exclude orice victorie ce-i contrazice cursul. „Livada…” vorbește și despre condiția „separării”…
Sunteți însoțitor de drum și pentru regizorul Tompa Gábor, a cărui montare o vedem acum la București. Ce valențe se descoperă în și prin acest spectacol?
Am învățat de la Dan Haulică și îi adopt conduita ce constă în plăcerea de a le indica spații și locuri personale prietenilor care pleacă în locuri străine cunoscute mie. Autobiografia urbană „Parisul personal” atestă importanța acestor daruri… Un astfel de dar i-am facut lui Gábor Tompa când l-am sfătuit să vadă neapărat la Praga Biblioteca Strahov, o bibliotecă cu volume legate în piele albă ce, reunite, constituie un univers fantomatic. Apoi, când am vorbit și a citit cartea mea consacrata „Livezii…”, el a avut ideea să asimileze „livada” splendidei biblioteci Strahov, biblioteca defunctă pe care o vizităm azi ca pe un cimitir splendid. Și de la această intuiție „reciprocă”, la care am adăugat apoi referința la o fotografie a unei biblioteci londoneze bombardate de aviația nazistă, unde printre ruine se văd câțiva cititori atent scufundați în consultarea volumelor care au supraviețuit. Carmencita Brojboiu ni s-a asociat și a semnat o scenografie inspirată. Împreună am făcut din „livadă” o „bibliotecă”.
Încotro ne duce pe noi, spectatorii, imaginea centrală a spectacolului?
La sentimentul că toate argumentele „utilului” și ale „eficacității” mobilizate de Lopahin, învingătorul trist, intervin azi în mutația civilizațională pe care o împărtășim, aceea de la cartea tiparită la ecranul translucid. Dar asemenea schimbări nu sunt unice și, într-o zi, într-o veche mănăstire italiană, privind splendidele manuscrise, mi-am spus că o reacție similară trebuie să fi avut și călugării caligrafi în fața cărților standard ieșite din tipografia lui Gutenberg. Și ei au avut „livada” lor!
Cum ați descrie, în câteva cuvinte, universul teatral al regizorului Tompa Gábor?
E un univers liber, bazat pe plăcerea textului ce produce asociații de idei și imagini derutante. Teatrul său e ludic și …metafizic. De aceea îi place Beckett, la care revine constant. El e un regizor intelectual în sensul nobil, creativ, al cuvântului.
Print