„În lumea noastră fenomenul migrației capătă amplori nevăzute în ultimii 50 de ani, iar străinii, migranții, călătoria lor este precedată deja de un fel de refuz. Refuz generat de frică, de posibilitatea ca un grup mare de emigranți să nu poată fi asimilați sau chiar să nu dorească să fie asimilați, neasumându-și tradiția, obiceiurile și uneori chiar legile societății”. Sunt cuvintele cu care a deschis Tompa Gábor conferința și dezbaterea „De la străin la străini” susținută de George Banu în cea de-a treia zi a Festivalului Internațional de Teatru „Interferențe”, aflat în desfășurare la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, până pe 4 decembrie. „Teatrul în dialog cu străinul”, un volum publicat de festival, în patru limbi, este o mini-antologie de texte mai vechi și mai noi ale lui George Banu, grupate în jurul unei tematici care l-a preocupat îndelung, și anume relația dintre prezențe, culturi sau figuri străine pe scena occidentală. Discuția, pornită de pe teritoriul teatrului și al marilor figuri „străine” ale dramaturgiei, începând cu Medeea, continuând cu Fedra și trecând pe la Cleopatra lui Shakespeare, a atins apoi puncte mai sensibile ale lumii contemporane. Într-o lume în care fenomenul globalizării devine tot mai puternic, iar corectitudinea politică face legea, unicitatea și fenomenele teatrale care țin de comunitate devin acte de rezistență și se încarcă de valoare și de autenticitate, crede George Banu. Discuția, desfășurată la Casa TIFF, la Cluj, a adus în discuție problema străinului și problema străinilor, contrasă în final de George Banu într-o metaforă: „Străinul este Ulise, străinii sunt calul troian…”
„Străinul destabilizează un mediu”
„Străinul destabilizează un mediu, străinul îi sparge rutina, străinul produce reacții de obicei de uimire și admirație, dar poate fi și purtător de amenințări sau valori negative. Și acesta e lucrul interesant, că nu putem mitologiza numai pozitiv străinul. Problema străinului este cea a venirii de altundeva, dar e și problema reîntoarcerii. Unde pleci, unde te reîntorci este o problemă dură. Dacă vorbim despre actorul străin… Spectacolul de teatru prin natura lui a fost foarte îndelung reticent față de integrarea actorului străin. Din cauza problemelor lingvistice. Progresiv, actorii străini vor fi foarte timid integrați, de-abia în jurul anilor ’68, ca un fapt de civilizație. Pentru că atunci, în ’68, tânăra generație circulă foarte mult, oamenii aduc mărturii de călătorie și asistăm nu numai la internaționalizarea unui mediu cultural cum era Parisul, care era cosmopolit, ci și la internaționalizarea unei generații. Tânăra generație internațională. Și la o internaționalizare a străzii…
Scena să nu fie mai pură decât strada
Ni se pare poate un lucru banal azi, dar nu e banal deloc. Brook are această idee ca scena să nu fie mai pură decât strada. Scena să integreze multiplicitatea etnică a străzii, amestecul de străini și de indigeni. El va fi primul care va introduce pe scenă actori veniți din toată lumea, iar Bruce Myers care era unul din actorii lui privilegiați mi-a spus într-o zi: „Georges, ce-a făcut Peter la Paris, n-ar fi putut face niciodată la Londra”. Pentru că Londra era mult mai conservatoare față de accente, față de puritatea limbii. Brook va considera că pe o scenă e foarte interesantă prezența unor actori colorați, diverși, cu accente multiple. Acum s-a ajuns însă la un abuz, e ca pe vremea comunismului, unde trebuia să avem procentaje, atâția intelectuali, atâția băieți de muncitori… Acum s-a ajuns la manifestări de genul: să fie atâția negri într-o regie, să fie atâția chinezi… Ca să nu fie persecutați. Tot ce devine sistematic și programatic e riscant.
„Magia a dispărut în societatea occidentală”
Brook, când pune în scenă „Furtuna”, spune: „Magia a dispărut în societatea occidentală”. E o idee foarte discutabilă… Deci un actor occidental, spunea el, nu poate să joace cu adevărat magia lui Prospero. Dar l-a descoperit pe acest mare actor care era Sotigui Kouyaté, un mare mag în cultura africană, și de aceea îl distribuie pe el. Deci Brook caută o anumită conjuncție între rolul occidental și identitatea străinului. Dar deseori la început s-a folosit distribuirea actorilor în mod grosolan, în sensul în care rasa, culoarea, făcea sens. Interesant e că azi distribuțiile sunt distribuții planetare în care culoarea nu mai face sens. O indiancă poate să joace Ofelia, un african pe Hamlet etc.
Festivalizarea vieții teatrale
Un ultim aspect de care vorbesc în această carte este rolul percepției în străinătate a spectacolului indigen. Secolul 20 a fost marcat de mari turnee, care aduceau în diverse culturi spectacole venite de altundeva și la care atunci era foarte greu să ai acces. În gândirea teatrală occidentală, aceste turnee au avut un impact deosebit. Turneul teatrului balinez a suscitat celebrul text al lui Artaud și a fundamentat într-un fel teoria lui. Meyerhold a vorbit despre importanța teatrului japonez, după ce în Germania a asistat la un turneu de kabuki… Turneul străin îmbogățește spațiul cultural indigen și deschide posibilități de expresie necunoscute înainte. Astăzi turneele străine sunt foarte multe, e un fel de festivalizare a vieții teatrale, însă turneul străin a avut un sens politic foarte important. Actorii teatrului străin văzut dincolo de Cortina de Fier s-au asociat în permanență cu un anumit sentiment al libertății, cu o anumită eliberare a publicului și a actorilor. De exemplu, Brook povestește despre primul turneu la Moscova, Jean Vilar povestește ce efect deosebit a avut la Varșovia prezența „Cidului”, pus în scenă de el cu Gérard Philipe, iar turneul emblematic este turneul lui Brecht la Paris care e perceput și ca o deschidere de stânga într-o Franță marcată de dreapta în anii ’50, dar și ca o perspectivă diferită de a face teatru.
Problema migrației
Astăzi suntem confruntați cu problema migrației, deci cu problema pluralului, nu a singularului. Valurile de migranți de azi pun probleme complexe pentru civilizația occidentală, pentru integrarea sau neintegrarea acestor valuri de emigranți. Și de aceea eu spun, cu o metaforă: „Străinul este Ulise, străinii sunt calul troian…”
Print