Săptămână de săptămână, Yorick.ro își invită cititorii la o pagină de teatru. Un gând, o poveste, o frântură din gândirea unor mari personalități ale teatrului și a artelor spectacolului, de când e lumea și până azi, vă vor însoți săptămânal. Cartea de teatru e un spectacol pe care vă invităm să-l descoperiți! Azi, Giorgio Strehler…
De douăzeci şi cinci de ani fac „teatru”, îl fac cu o continuitate, cu o ineluctabilitate aş zice, care e unul dintre lucrurile pentru care sunt orgolios… teatrul făcut într-un anume fel e o muncă grea, apăsătoare, plină de o continuă responsabilitate, de o tensiune foarte puternică. Sigur că e nevoie să-l faci într-un anume fel, cu un anume tip de voinţă şi de iubire şi de efort, lucru care nu e propriu multora dintre polemiştii mei care abordează adesea teatrul cu o anume detaşare sau cruţare care mi se pare că poate deveni calcul al minimului efort şi al maximului rezultat pentru stal, adică pentru alţii […].
Să nu uităm că teatrul poate fi rău făcut fără ca publicul să-şi dea seama, la prima vedere. Îşi dă seama întotdeauna, înăuntru, în timp, după greutatea a ceea ce îi rămâne în inimă sau în creier, dar nu întotdeauna în clipa aplauzelor, iar noi ştim că e nevoie de foarte puţin, ca să obţinem aplauze, consens. E una dintre marile posibilităţi de a fi necinstiţi în munca noastră fără ca nimeni s-o ştie.
[…] În aceşti douăzeci şi cinci de ani, aşadar, de meserie, reconsiderându-i încă o dată pe toţi, ar trebui să conchid că dacă aş fi vrut să răspund la toate avalanşele de obiecţii, critici, serioase (puţine) şi ne-serioase (majoritatea), la aspectele polemice, la calomnii […] dacă ar fi trebuit să explic şi să răsexplic, să clarific, să demistific, să demasc cu vorbe scrise, pe pagini întregi de cotidiane şi săptămânale aş fi sfârşit prin a deveni poate un polemist abil dar cu siguranţă nu aş fi putut să dau publicului tot teatrul viagra gratis italia pe care i l-am dat. Peste 125 de spectacole, mai mult sau mai puţin reuşite, mai mult sau mai puţin bine alese, dar toate născute sub semnul unei mari iubiri pentru om, iubire pentru teatru pentru că în acesta acţionează şi trăieşte omul şi nu invers.
Print