Un spaţiu confortabil (doar confortabil) al tihnei cazaniere. Un cuplu matur – în care soţul, medic bun, este prea cinstit pentru lumea cea nouă în care trăieşte şi la care pare că vrea să se racordeze – începe să tânjească după o casă cu grădină. Cu grădină! Dorinţa s-a iţit la el, dar ea – o femeie inteligentă şi frumoasă, care ştie să facă menaj cu aceeaşi implicare (aproape graţioasă) cu care iese în lume – îşi asumă rolul de susţinător necondiţionat: pentru că îl cunoaşte şi ştie că acea casă de pe o stradă liniştită, casă cu grădină, nu înseamnă tentaţia de extindere a spaţiului locativ, ci altceva… Ceva de care ai nevoie ca să poţi respira, să poţi fi tu, întreg: un vis împlinit. Expresia, vocea, vibraţia cu care Alin Florea povesteşte despre grădina casei pe care încearcă să o cumpere pot fi în orice clipă expresia, vocea, vibraţia cu care cele trei surori vorbesc despre Moscova. Construcţia postcehoviană a piesei scrise de Evgheni Grişkoveţ şi Anna Matison l-a cucerit – aşa îmi place să cred – pe noul manager al Teatrului „Maria Filotti” din Brăila, teatrologul Lucian Sabados, care a ales să îşi înceapă misiunea cu această premieră – Casa, în regia tinerei şi justificat promiţătoarei Sânziana Stoican.
O poveste în care nimic nu se întâmplă. El vrea să cumpere casa cu grădină şi are nevoie de o sumă mare de bani pe care speră să o împrumute de la bunii săi prieteni la care merge iniţial cu optimism, iar în final aproape cu satisfacţia de a fi înţeles cum e croită lumea. După fiecare vizită se întoarce acasă şi se aşază în fotoliul cu tapiţerie înflorată, imprimeu pe care scenograful Valentin Vârlan l-a proiectat, cu funcţia de grădină interioară, pe un ecran din fundal (şi pe care l-a folosit ca motiv şi pentru afişul spectacolului). Şi iată că, pe măsură ce speranţele de a găsi banii necesari scad, pe măsură ce posibilitatea ca idealul să devină realitate se tot îndepărtează, culorile dispar şi ecranul se întunecă. Soţia – îmbrăcată în aceeași dominantă de culoare – îi calcă, pentru fiecare nouă încercare, câte o cămaşă. Gesturi repetitive… Armonie sau rutină? Cum stăm cu… momentele de evadare? Nu întâmplător şi rolul Iuliei – soţia –, şi rolul unei foste colege, Vetrova – fostă iubită, dar, mai ales, actual om de afaceri în domeniu medical, o femeie cinică, interesată să vândă şi să cumpere orice, chiar şi sex – sunt, la poli, excelent interpretate de Ramona Gângă. Nimic nu se întâmplă, vor rămâne cu toţii (au şi doi copii, mari, ce-i drept, unul chiar la Moscova, la facultate) în apartamentul pe care, până nu foarte demult, Igor îl socotea, alături de maşină, o mare realizare a vieţii lui.
O poveste în care se întâmplă totul. În care fiecare articulaţie a organismului numit societate este deşurubată de o întâmplare banală: un prieten (un fost iubit, o rudă) are nevoie de nişte bani. Împrumut. Mulţi, dar nu se pune problema să nu-i poată înapoia. Cine şi cum reacţionează? Prietenii se retrag în carcasa lor de egoism. O bucată de carne, un ceainic din care abureşte o licoare orientală, o minge de tenis etc. Din nou, colaborarea Sânzianei Stoican cu Valentin Vârlan produce imagini neaşteptate, ironic naturaliste, dar cu impact nu numai comic: prietenii doctorului Igor le sunt prezentaţi spectatorului în efigie, astfel că discursul lor devine previzibil. Paradigmă aparte fac părinţii/socrii – Liliana Ghiţă şi Marius Exarhu sunt de un firesc cuceritor – care punctează înduioşător în favoarea copiilor, adăugând la banii puşi deoparte pentru înmormântare şi două borcane cu mâncare…
Universul se restrânge, omul nostru cade într-un vis placentar, făcut covrig la umbra uriaşei pendule moştenite de la bunici. Poate că era nevoie de acest vis care să-i reamintească cine este şi să-i repună în drepturi pe cei din casă?
Teatrul “Maria Filotti” Brăila
CASA, de Evgheni Grişkoveţ şi Anna Matison
Regia: Sânziana Stoican
Scenografia: Valentin Vârlan
Distribuţia:
Alin Florea – Doctorul Igor
Ramona Gângă – Iulia/Vetrova
Liliana Ghiţă – Valentina Nikolaevna
Corina Georgiana Bors – Uliana
Marius Exarhu/Dan Moldoveanu – Anatoli Vasilievici/Bunicul
Liviu Pintileasa – prieten a lui Igor
Emilian Oprea – prieten
Valentin Terente – prieten
Foto Sorin Radu
Print