Bucuros că pârdalnica de primăvară-şi iţeşte sfioasă căpşorul, prins în gânduri de evadare din Bucureştiul isteric, plin de nervi şi în aşteptarea nervurilor de anotimp nou, plictisit de lamentaţiunile românilor fatalişti ce stau cu droburile de sare deasupra capetelor şi cugetă, ca olteanul din bancuri, am uitat să vă scriu încă o dată că nasc şi pe plaiurile acestea sătule de viaţă viteji care-i mai dau cu tifla crizei şi nu se ascund prin cotloane de frica ei.
Despre ce vorbeşte bufonul e cu putinţă să ştie Domniile Voastre, întrucât nu e o veste nou-nouţă, ci una mai vechiuţă, uitată prin tolba nesecată. Acuşica mi-am adus aminte şi mă grăbesc să v-o dau. Iertare pentru întârziere, dar ştiţi că am şi eu o vârstă şi trag nădejde că veţi fi blânzi cu ţinerea mea de minte. Păi dragii mei, în cenuşiul încremenit într-o presă spulberată de crize de bani, de inteligenţă, de bun-simţ, de personalitate etc., uite că s-au găsit niscaiva juni curajoşi să scoată pe piaţa noastră ofilită o revistă. E colorată, vie, are idei, dar nu şi scrobeală, e numai bună de frunzărit la o cafenea de bonton din Bucureşti, e prietenoasă şi nu-i ruşinează prin băţoşenie pe tinerii care mai citesc câte o carte, mai merg la un film, la un spectacol sau la un concert. Şi sunt destui, numai că pare-mi-se mie că sunt aceiaşi, aicea-i buba. Revista o găsiţi prin teatre, librării şi cafenele, se numeşte „BeWhere!“, şi titlul ghiduş chiar că este pentru engleziţii de metropolă. E lucioasă, e drept, că aşa se poartă, şi, în capul managerilor şi al oamenilor de marketing, se presupune că asta ar face-o mai atrăgătoare.
Yorick zice că asta n-are nici în clin, nici în mânecă cu ce citesc oameni sau le face cu ochiul, dar Yorick e din alte vremuri şi nu prea pricepe el multe de la începutul de secol XXI. Ideea este că, din paginile ei, cultura urbană se arată în bucăţele haios ambulate, atât cât să se ceară degustate şi să facă poftă, adică să trezească din somn curiozitatea mulţilor adormiţi în faţa cutiei drăceşti numite computer şi a invenţiei Facebook, otravă şi leac, precum anticul pharmakon. Răsfoiţi un număr şi sigur o să vă vină cel puţin o idee: să citiţi o carte de care aţi mai auzit, dar pe care n-aţi apucat s-o cumpăraţi sau s-o împrumutaţi, să mergeţi să vedeţi vreun documentar la un festival nu tocmai popular, dar bun, să ajungeţi la un spectacol nou, despre care n-aţi prea avut unde să vă informaţi, să ieşiţi la o plimbare cu bicicleta, la un happening trăsnit, la un spa pentru intelectuali, la un shopping terapeutic, la o măslină (cum am auzit eu că se spune!) de ambasadă…
Sigur sunt că măcar o să vă daţi seama, preţ de o clipită trecătoare, că sunt lucruri frumoase de făcut prin oraş şi că dulce e gândul de a săvârşi, din când în când, în zilele în care sunaţi la corporaţia robotizată să spuneţi că vă e rău şi că nu veniţi la serviciu, o mică nebunie. Altfel, nebunia mare stă gata să sară pe voi. N-aveţi decât să luaţi revista ca pe un posibil ghid, din care fiecare-şi alege ce-i este pe plac. Poate că o să vreţi să daţi o fugă la „Fata din curcubeu“, poate o să vă vină chef de citit „Ţinutul celălalt” într-un parc, alături de pensionarii ieşiţi la soare, sau de mers la Mărţişor, deşi mai bine aşteptaţi până înfloresc cireşii şi vişinii. Eu le doresc curajoşilor de la revistă să reuşească vă scoată în oraşul real şi să vă îmbie în oraşele închipuite în cărţi, spectacole, filme şi concerte.
Print
Mulțumim din inimă pentru vorbele frumoase! Doar două precizări: BeWhere! se tipărește pe hârtie mată (atât de mată, înverșunat de mată… încât se cheamă „furioso”). O găsiți nu doar pe la teatre și la concerte, ci și de vânzare – la chioșcuri sau în librării 🙂