Nu știu cum se face că întâlnirea mea cu spectacolul 9 piese remixate, conceput și susținut de tânărul actor Alex Ștefănescu, s-a produs de abia cu ocazia celei de-a XXI-a ediții a Galei Hop. În programul căreia a avut regim de invitat. Întâlnirea aceasta s-a produs cu o întârziere pentru mine inexplicabilă, în pofida faptului că one man show-ul sau performance-ul în chestiune mi-a ieșit mereu în cale, fiind prezent pe afișul feluritor festivaluri, la care s-a întâmplat să iau parte.
Bine și astfel, aș putea chiar spune că a fost încă și mai bine că lucrurile au stat astfel, fiindcă destinul sau traiectul profesional al actorului Alex Ștefănescu, el însuși un om foarte agreabil, care nu are nimic de-a face cu criticul literar cu același nume, la rându-i o persoană dintre cele mai agreabile, nimic în afara unei posibile admirații reciproce, poate reprezenta un subiect de meditație pentru toți cei legați în chip profesionist de teatru. Îndeosebi pentru tinerii care au îmbrățișat aceeași profesie. Aceea de actor aflat, hélas, în căutare, câteodată disperată, de angajamente. Și aceasta fiindcă la Gala Hop s-a discutat, cu felurite ocazii și în împrejurări diverse, atât pe scenă, în alocuțiunea de deschidere rostită de actorul Ion Caramitru, dar și în unele dintre evoluțiile individuale ale concurenților, cât și în afara cadrelor acesteia, despre destinul dramatic (Ion Caramitru a propus chiar folosirea cuvântului tragic) al tânărului actor român de astăzi, care nu prea mai are unde să își găsească job în teatrele profesioniste. Adică să trăiască de pe urma profesiei pe care și-a ales-o și pentru care s-a pregătit, urmând conștiincios toate etapele ciclului Bologna.
Alex Ștefănescu a absolvit UNATC, a beneficiat de un stagiu de formare profesională la London International Performing School, joacă în spectacolele Teatrului „Ion Creangă”, dar și în cele ale altor teatre bucureștene și, din câte am înțeles, se prezintă conștiincios la castinguri. Toate aceste fapte nu l-au împiedicat însă pe Alex Șetfănescu ca, la un moment dat, să ia decizia de a se înscrie la preselecția pentru atât de mult gustatul show de televiziune Românii au talent. A fost admis, mi se spune că a avut acolo evoluții mai mult decât notabile în urma cărora a dobândit rapid notorietate. În orice caz, notorietatea a venit mult mai repede decât dacă Alex Ștefănescu s-ar fi limitat la condiția de actor de teatru dramatic, domeniu în care talentul i-a fost deja certificat de o liotă întreagă de profesori cu doctorate, lucrări științifice și cărți, posesori de nenumărate titluri academice incontestabile.
Nu știu dacă cei care l-au apreciat pe Alex Ștefănescu în calitate de participant la un show de televiziune cu mare rating au dorit mai apoi să îl vadă și în ipostaza de actor de teatru dramatic. Cred că ar fi fost bine să o facă. O șansă înseamnă chiar spectacolul intitulat 9 piese remixate, un inteligent și cuceritor performance. Spectacol în care Alex Ștefănescu repovestește, cântă și remixează nouă texte fundamentale din istoria literaturii dramatice universale: Romeo și Julieta, Pescărușul, O scrisoare pierdută, Nora, Așteptându-l pe Godot, Othello, Iona, Steaua fără nume, Hamlet. Iar în reprezentația văzută de mine, spre a fi în ton cu tema Galei, Alex Ștefănescu a cântat și remixat și câte ceva din creația dramaturgică a lui Luigi Pirandello. Aceasta însemnând că în ceva mai puțin de 90 de minute Alex Ștefănescu a cântat, interpretat, reinterpretat și redimensionat în fața noastră ceea ce actori cu vechi state de serviciu nu se pot lăuda că au jucat în aproape 50 de ani de carieră.
Performerul a rezumat sus-menționatele piese pentru uzul public, adică al spectatorului mediu, care până atunci poate doar auzise că un anume William Shakespeare a scris o piesă care se cheamă Romeo și Julieta, a făcut-o cu un remarcabil spirit de sinteză sau, mai bine spus, de concentrare, de surprindere a esenței, a evitat căderea în vulgaritate (remarcabilă, de pildă, performanța de a ocoli primejdia în cauză atunci când îți asumi riscul de a pune pe ritmuri de manea nemuritorul Hamlet). Alex Ștefănescu face dovada unei ieșite din comun capacități de a se adapta așteptărilor celor aflați în sală, dialoghează cu spectatorii, recurge la arsenalul specific spectacolului de stand up comedy fără a încălca niciun moment regulile bunului simț artistic.
Desigur, Alex Ștefănescu nu uită și nici nu ratează ocazia de a plasa câteva glume la adresa criticilor de teatru și a teatrologilor și, după cum lesne se poate constata citind cronica de față, o face fără ca aceștia să se simtă vexați, să părăsească sala trântind ușa și, o săptămână mai încolo, să-i plătească împricinatului polițe în reviste.
Unteatru București
9 piese remixate
Spectacol-concert cu Alex Ștefănescu
Data reprezentației : 4 septembrie 2018