„Hamlet pentru Hamlet” – o comedie a ororii

Din „fericire”, Shakespeare a murit. Opera sa a devenit un bun public, iar de-a lungul timpului, cel puțin în istoria teatrului, a trecut prin multe victorii și masacre. Nu e intangibil, ci e al tuturor și „contemporanul nostru”, dacă ar fi să ne luăm după cărțile care s-au scris și festivalurile dedicate dramaturgiei lui. Piesele sale se ecranizează, se montează, se respectă cu sfințenie, se masacrează, se interpretează la nesfârșit, se studiază până la sânge și indiferent de context, pentru orice artist, Shakespeare este o provocare. Spectacolul „Hamlet pentru Hamlet”, prezentat în cadrul Festivalului Național de Teatru Independent, a fost însă, înainte de orice, o provocare pentru spectator. Dar nu pentru orice tip de spectator, ci pentru acela care din întâmplare s-a nimerit să mai fi văzut niște spectacole și să fi citit câtuși de puțin despre acest fenomen… Hamlet.

Teatrul Fix din Iași, a propus o reinterpretare a piesei „Hamlet”, deși pe afiș Mihai Pintilei este trecut ca autor dramatic. Numele lui Shakespeare nu apare, deși subiectul și personajele îi aparțin. Deci să presupunem că acest Hamlet a apărut de niciunde. Pare mai degrabă un adolescent și fumează relaxat o țigară împreună cu prietenii de distracție, Guildenstern și Rosencrantz. Guildenstern (care se dă drept Hamlet), în trening, un fel de băiat dur de Pantelimon, e într-o „ședință” de videochat cu Ofelia. Încearcă s-o convingă să se dezbrace, să-i arate ceva, orice, dar sunt întrerupți de Polonius care își violează fiica drept pedeapsă pentru o astfel de atitudine compromițătoare. Gertrude e femeia care are grijă de bărbatul ei, dar cu o singură condiție: să o satisfacă din punct de vedere sexual. Mimează puțin îngrijorarea pentru Hamlet prin suspine și fraze înduioșătoare, dar altfel e un bibelou în haine de piele lângă noul rege. Surpriza spectacolului este că nimeni nu moare. Ofelia, îndrăgostită de ideea de Hamlet în urma videochatului, înnebunește, poate și din cauza marijuanei, și îi împlinește dorințele sexuale lui Guildenstern. Hamlet primește un stick de la tatăl său, dar nu reușește să decodifice filmarea, Polonius e complet drogat în urma unei discuții serioase cu fiul moștenitor, iar Claudius e rege peste această șleahtă de personaje… Lipsa coerenței e suplinită de limbajul licențios transformat într-un fel de metaforă sau mesaj subliminal. Altfel, e de neînțeles de ce totul într-un spectacol s-ar învârti în jurul organelor genitale și a dorinței sexuale. Nu, nu este nicio revoluție a limbajului, și da, am aflat și noi despre Freud, dar una e să ai o viziune asupra unei probleme sau a unei piese și alta e să prostituezi, la propriu, un nume, Hamlet. La sfârșit scena nu se umple de cadavre, ci de personaje pline de energie care cântă un fel de rap. Ești invitat să stai cât mai mult alături de ei și „să simți versurile”…

Publicul, așezat pe trei laturi, semăna cu un cobai ale cărui reacții le-am urmărit cu vigilență și stupoare. Unii râdeau cu poftă, alții priveau consternați în jur căutând o persoană în ochii căreia să citească aceeași disperare… De ce să brodezi pe „Hamlet” o cavalcadă de insinuări sexuale inutile și atât? De ce să terfelești fără rost tocmai această piesă? „Hamlet pentru Hamlet” nu este ceea ce susțin creatorii acestui spectacol. E departe de a fi „o poveste a unei generații actuale” sau „o variantă urbană a poeziei dintr-un trecut îndepărtat de zonele actuale de interes”. Într-o exprimare elegantă, este cel mult un experiment nereușit sub cupola titulaturii de teatru independent care se presupune că îți oferă mai multă libertate. Ce spune Hamlet despre el însuși în afară de înjurături? Nimic. Dar nimicul nu e revoltător, ci gândul că totuși acest spectacol implică teatrul, implică un personaj emblematic despre care unii s-au chinuit să scrie volume întregi, implică o anumită profunzime, implică arta. Nu e sacru, dar nu e niciun simplu organ genital.

Întemeietorii Teatrului Fix și-au propus să dezvolte textul nou de teatru și să creeze un Centru de Dezvoltare a Textului Dramatic. Foarte frumos, dar nu așa. Păcăleala la un moment e descoperită, chiar și de spectatorii naivi. Din fericire, Shakespeare a murit înainte de a vedea „Hamlet pentru Hamlet”, o comedie a ororii, și probabil multe altele…

Teatrul Fix Iași

Hamlet pentru Hamlet

Autor Dramatic: Mihai Pintilei
Distribuție: Codrin Dănilă, Alexandra Gîtlan, (Adrian Marele)/Mihai Pintilei, Ancuța Gutui, Cătălin Ștefan Mîndru, Bogdan Cantauz, Ovidiu Ivan