Este foarte cool să militezi. Să ai o cauză pentru care să scrii pe toți pereţii Facebookului, să ieşi în stradă, să dai subscribe şi să fii foarte pasionat când vorbeşti despre subiectul ales. Gender studies e unul dincre cele mai frecventate cursuri la universităţile de top, gender awerness gender equality, gender roles, genderquake, genderless, transgender. La o simplă căutare pe Google un univers întreg de probleme şi problematici se deschide cu un click. Afli că există grădiniţe în Suedia unde fetiţele şi băieţeii nu sunt „el” sau „ea”, ci „hen” – un pronume împrumutat din limba finlandeză care nu desemnează nicicum sexul pentru a încuraja dezvoltarea fiecărui individ în sensul ales şi nu neapărat în cel hărăzit de natură. Trăim într-un timp în care realitatea din jurul nostru se modifică şi se adaptează, poate, mai repede decât suntem noi dispuşi să credem. Identitatea sexuală, iată, este un work in progress şi nu un dat existenţial.
Dar cum spiritul meu militant este încă adormit şi nu a fost trezit de niciun topic până acum, iar tema gender-what-everului nu este neapărat o preocupare care să îmi ocupe mai mult timp decât o reţetă de quesadilla, un articol despre o tentativă eşuată de atac terorist sau un clip cu pisicuţe postat de mama, am mers la spectacolul „Hedwig and The Angry Inch: The missing half” prezentat în cadrul Festivalului Undercloud aşteptându-mă doar să văd o poveste spusă frumos. Iar asta s-a şi întâmplat. Aşa cum în „Romeo şi Julieta” este mai puţin important că e vorba despre un băiat care iubea o fată şi părinţii nu erau de acord, la fel şi în spectacolul semnat de Iris Spiridon este mai puţin important dacă eşti pro sau contra LGBT, dacă ai măcar habar ce înseamnă aceste iniţiale puse la un loc şi că nu eşti sigur dacă este vorba despre un erou sau o eroină.
Hedwig este un transgender – un băiat din Berlinul de Est, cu o poveste de viaţă zbuciumată, aflat în căutarea jumătăţii despre care mama i-a spus o poveste pe când era copil şi care s-a văzut nevoit să devină femeie pentru a pleca în America alături de Luther, cel care l-a cucerit cu ursuleţi gumaţi. Aşa Hansel devine Hedwig, cea sedusă şi abandonată în ţara libertăţilor de tot felul – fostă bărbat şi nu pe de-a-ntregul femeie. Iubeşte şi suferă, se îndrăgosteşte, aproape reuşeşte alături de Tommy cel tânăr pe care îl ajută să devină rock-star. Apoi o ia din nou de la capăt împreună cu turpa sa „The Angry Inch” şi Iţac, noul tânăr din viaţa sa, căruia i-a venit rândul la dragoste şi suferinţă.
Concertul lui Hedwig se transformă într-un show autobiografic în care aflm pe larg acest parcurs frânt al unui suflet bun, dar lipsit de şansă. Versurile cântecelor completează povestea, iar relaţia dintre cele două personaje ajunge să aducă lacrimi în ochi. „Hedwig and The Angry Inch: The missing half” este o experienţă aparte în sala de teatru – e un rock show cu monologuri sau un spectacol de teatru cu songuri sau, aşa cum este descris în pagina Teatrului Point, un stand up tragedy. Are la fel de multă energie ca un concert punk rock, te intrigă şi poate chair te scandalizează, are umor, multă sinceritate şi o energie specială care creează emoţie. Înainte de toate astea, este un recital al unui actor – Istvan Teglaş – susţinut de un partener pe măsură – Răzvan Krem Alexe.
Dacă îţi place sau nu povestea ţine de gust. Dar performanţa celor doi actori este o certitudine. Istvan Teglaş este o femeie seducătoare, puternică, talentată, aproape învinsă, care îşi pune peruca şi machiajul şi e gata să îşi mai încerce o dată norocul la fericire o seară în plus, cu ironie amară şi un râs care ascunde o inimă făcută cioburi. Cu izbucniri de furie, debordând de energie, cu multă candoare şi enorm curaj. Naturaleţea lui Istvan Teglaş este dezarmantă pur şi simplu. Începi să o îndrăgeşti şi să o compătimeşti pe femeia asta stridentă cocoţată pe platforme, cu faţa tencuită de fard, pentru ca la final să îl vezi pe bărbatul mutilat chinuit, transpirat, în picioarele goale, în ochii căruia disperarea se amestecă de-a valma cu speranţa şi iubirea. Răzvan Krem Alexe spune atât de multe prin tăceri. Este reţinut, încordat ca un arc gata-gata să pleznească. Simplu şi foarte asumat îşi construieşte rolul. E mereu acolo, e sprijinul tăcut, oricând dispus să se sacrifice pentru cel/cea pe care o iubeşte.
În spatele perucilor şi al accesoriilor un om – nu contează dacă bărbat sau femeie – alege să fie sincer într-o seară şi să ne spună povestea unei vieţi. Toleranţa noastră se află în faţa unei încercări. Alegem să vedem monstruozitatea acestui destin sau pornim alături de Hedwig în căutarea propriei jumătăţi? Fie ea bărbat sau femeie?
I was born on the other side
of a town ripped in two
And no matter how hard I’ve tried
I end up black and blue
I rose from off of the doctor’s slab
I lost a piece of my heart
Now everyone gets to take a stab
They cut me up into parts
I gave a piece to my mother
I gave a piece to my man
I gave a piece to the rock star
He took the good stuff and ran
Teatrul POINT
Hedwig and the Angry Inch: The Missing wHalf
După scenariul de musical-rock semnat de John Cameron Mitchell.
Adaptare muzicală și reorchestrare : Ștefan Mustață, Alexandru Pop
Cu : Istvan Teglas și Răzvan Krem Alexe
Muzică live : Ștefan Mustață, Alexandru Pop și Adrian Cotoară.
Vocal & Music coach: Ghighi Eftimie
Un spectacol de Iris Spiridon
Print