Interviu cu directorul adjunct al Institutului Cultural Român de la Bruxelles, diplomatul Carmen Ducaru
Anul acesta au avut loc în Belgia, mai multe evenimente dedicate artelor spectacolului, printre care reprezentația montării Fugato Labile: Camille Claudel la BOZAR, cu ocazia celebrării Zilei Internaționale a Francofoniei, eveniment organizat în data de 16 martie. Fugato Labile: Camille Claudel de Georgette Garbès Putzel este un spectacol creat de Liana Ceterchi, fondatoare a Asociației Femeilor din Teatru IF…/DACĂ… PENTRU FEMEI, asociație care a produs spectacolul, cu sprijinul UNITER. „O montare dedicată unei artiste excepţionale, care s-a luptat pentru promovarea femeii artist, înfruntând normele impuse de epocă și prejudecăţile societății, având o viziune care depăşea timpul ei“ – după cum mărturisește Liana Ceterchi.
Un alt eveniment important a fost participarea actriței Maia Morgenstern, la Festivalul Kunsten Festival des Arts (18-21 mai), în spectacolul Empire, în regia elvețianului Milo Rau. Distribuția a mai inclus actori de origine kurdă, siriană, greacă. Spectacolul s-a jucat în limbile arabă, kurdă, greacă și română. Spectacolul este o coproducție a Institutului Internațional al Crimelor Politice (IIPM), în colaborare cu Zürcher Theater Spektakel (Zurich), Teatrul Schaubühne (Berlin) și festivalul Steirischer herbst Graz, co-finanțat de Primăria Berlin-Cancelaria Senatului – Afaceri Culturale, fondul de capital cultural Hauptstadtkulturfonds Berlin, Pro Helvetia, Fundația Migros-Kulturprozent, Teatrul Schauspielhaus Graz și administrația cantonului elvețian St.Gallen. Spectacolul aduce în prim-plan Europa prin ochii străinilor și cota de străini în Europa. În 2014, regizorul Milo Rau a prezentat, la Kunsten Festival des Arts, The Civil Wars, prima parte a unei trilogii europene, din care face parte și Empire. The Civil Wars s-a întrebat ce îi determină pe tinerii europeni să se angajeze în jihad, în Orientul Mijlociu. În 2015, The Dark Ages – aducea împreună actori germani, ruși, sârbi și bosniaci, din dorința de a descoperi experiențele lor de război. Amestecând istorii de viață și texte de teatru, Empire urmează rutele migranților/refugiaților care ajung pe malul Mării Egee și ale căror destine tragice rezonează cu miturile Greciei antice. Spectacolul readuce în prim plan întrebari precum: Ce înseamnă refugiu? Ce înseamnă acasă? Cum va arăta noua Europă? Ce se întâmplă cu oamenii care i-au pierdut pe cei dragi sau care și-au pierdut casele din cauza crizelor mondiale și a războiului? Unii și-au văzut orașele natale prăbușite, nu și-au mai regăsit prietenii și au fost, la un moment dat, o Antigonă în fața cadavrului unui frate. S-ar fi putut întâmpla ca ei înșiși să rămână astăzi doar lacrimi…
Fără implicarea Institutului Cultural Român, soprana Angela Gheorghiu a susținut, tot în Belgia, un recital pe data de 24 martie, la Opera Regală din Liège, eveniment cap de afiș al sezonului, sold out cu câteva luni înainte.
Despre eforturile de promovare a artelor spectacolului în spațiul Benelux, am stat de vorbă cu directorul adjunct al Institutului Cultural Român de la Bruxelles, diplomatul Carmen Ducaru.
Anul 2016 a fost unul destul de bogat în evenimente din zona artelor spectacolului în spațiul Benelux, printre cele mai importante fiind…
Prezentarea piesei Tigern după textul Gianinei Cărbunariu, în regia suedezei Sofia Jupither, la Teatrul Național din Bruxelles, în cadrul proiectului european Cities on Stage (1-4 martie); spectacolul coregrafic Lay(ers) de Cristina Lilienfeld, produs de CNDB, la Festivalul Dance Roads la Arnhem, Olanda (2-3 iunie); comedia Made in Moldova, prezentată de Teatrul Național Satiricus „I.L. Caragiale“ Chișinău, cu ocazia celebrării Independenței Republicii Moldova (27 august); spectacolul de teatru coregrafic L’Om DadA, realizat de Gigi Căciuleanu, după textul lui Tristan Tzara, L’homme aproximatif (28 septembrie) – parte a turneului organizat și finanțat de Institutul Cultural Român în trei capitale europene: Paris, Bruxelles și Londra; spectacolul-performance Art History Aerobics, susținut de Raluca Croitoru, invitată la Festivalul internațional de artă live Playground din Leuven (20 noiembrie).
Destul de multe oportunități de promovare…
Oportunitățile de promovare a artelor spectacolului pe segmentele teatru, dans și operă în Benelux sunt multiple și diverse. Dacă luăm doar Belgia ca exemplu, deja se impune să facem o primă distincție: Belgia este împărțită în public valon (francofon) și public flamand. Mai departe, doar capitala Bruxelles, în mod particular, adăpostește un teatru foarte variat: comedie, dramă, vodevil, teatrul de păpuși sau teatrul popular belgian ș.a. În plus, programării realizate de instituțiile din domeniul artelor spectacolului (teatre, centre culturale, opera și opereta, centre ale dansului) i se adaugă programarea realizată de festivalurile de profil. Festivalurile de teatru precum Festivalul Stavelot, Festivalul de la SPA, Festivalul intercultural de la Conte ș.a., festivalurile de teatru și dans contemporan precum: Kunstenfestivaldesarts, D Festival (Theâtre Marni), Festival Pays de Danse (Liège) ș.a. sau festivalurile de operă precum MiXITY Sings (Bruxelles) au propria programare artistică, își aleg temele și caută în mod direct spectacolele pe care doresc să le selecteze. Sunt extrem de dificil de abordat. Pe lângă producțiile belgiene, realizatorii și trupele de artiști belgieni, promovați preponderent, se remarcă totuși, în ultima vreme, o mondializare, o deschidere și către prezentarea unor trupe europene/internaționale de teatru/dans/operă de succes, care include doar programarea de cel mai înalt nivel din țările europene sau de pe mapamond. Institutul Cultural Român de la Bruxelles a utilizat până în prezent toate oportunitățile apărute sau a creat oportunități cu partenerii din Benelux pentru promovarea trupelor de teatru românești, a regizorilor și scriitorilor români și a producțiilor românești. Dacă ținem cont de faptul că Belgia este împărțită în Regiunea Walonă și Regiunea Flamandă (de fapt trei regiuni, dacă luăm în considerare teritoriile germanofone), atunci avem două zone mari culturale, cu o orientare mai proeminentă spre programarea producțiilor contemporane în nord (flamand), față de cea spre producțiile clasice în sud (valon).
Proiectele pe care le-ați organizat au avut succes?
Fiecare proiect reprezintă un succes relativ, în funcție de condițiile și de diferitele faze ale proiectului în care a fost solicitat aportul Institutului Cultural Român de la Bruxelles. Dacă discutăm doar de promovare, cum a fost cazul susținerii producției contemporane Tigern (text: Gianina Cărbunariu), atunci putem conchide că aceasta a fost un succes: am reușit să mobilizăm un public numeros și mixt – românesc și belgian (preponderent), iar evenimentul a dat naștere unor dezbateri susținute în jurul unor teme europene de mare actualitate. Pentru producțiile românești pe care dorim să le aducem în spațiul de referință, trebuie să ne adaptăm cerințelor de programare impuse de instituția gazdă. Fiind un proiect inițiat de noi și neprevăzut în programarea instituției gazdă, trebuie găsit timpul liber necesar, iar închirierea sălilor de spectacol se face contra cost și fără sprijin în promovare. Costurile de intrare pe această piață sunt extrem de ridicate și foarte concurențiale, cel puțin în Bruxelles și în Olanda, chiar dacă spațiile sunt diferite din punctul de vedere al numărului și tipului de săli destinate artelor spectacolului. Institutul Cultural Român de la Bruxelles și-a format, de-a lungul timpului, parteneriate notabile în spațiul de referință și parteneri de proiecte care poziționează și reperează cu ușurință institutul pe harta culturală, atunci când doresc să includă producții românești în programare. Mai mult, au început să țină cont de potențialul nostru atunci când își realizează programarea și ne invită la discuții/negocieri pe proiect.
În general, răspundeți unor solicitări venite către dumneavoastră sau sunteți inițiatorul proiectelor de promovare a artelor spectacolului?
Reprezentanța de la Bruxelles a răspuns pozitiv tuturor solicitărilor primite din centrala Institutului Cultural Român sau de la programatori, directori de teatru, de la reprezentanții marilor festivaluri de gen, chiar și atunci când acestea au venit ca proiecte suplimentare față de planificarea și de bugetele deja stabilite și angajate de echipă. Un exemplu în acest sens a fost spectacolul L’Om DadA sau propunerea spectacolului Oameni obișnuiți în regia Gianinei Cărbunariu, pus în scenă de TNRS, care a fost propus a se juca la Bruxelles, cu ocazia Forumului cultural european din aprilie 2016. Cu toate acestea, deși echipa noastră a fost capacitată la maximum, ca timp de lucru și resurse umane, pentru identificarea unei săli disponibile, spectacolul a fost anulat/s-a decis amânarea sa din cauza perioadei post atentate teroriste din martie de la Bruxelles. Întreaga piață și ofertă culturală a capitalei belgiene au scăzut cu peste 40% atunci, situație fără precedent în istoria Belgiei de la cel de-al Doilea Război Mondial. Ca exemple negative generate de atentatele teroriste din 2016, pot spune că BOZAR, Flagey, marile teatre, muzeele și festivalurile și-au închis porțile, au anulat programe și evenimente. Inițiem în proporție foarte mică, proiecte de promovare a artelor spectacolului, din cauza unei exigențe și a unei rigidități peste medie a partenerilor belgieni de profil în selectarea propunerilor externe. Ca actor pe o piață atât de concurențială ca cea belgiană (francofonă și neerlandofonă), Institutul Cultural Român de la Bruxelles convinge cu dificultate diferitele instituții de profil să încheie parteneriate. O provocare însemnată pentru partenerii locali este legislația românească și multitudinea de rigori birocratice, adeseori greu de înțeles pentru aceste instituții.
Ce alte limite ar mai fi?
Limitele promovării țin mai mult de aspecte de formă, decât de fond. Pornind de la realitatea că reprezentanța Institutului Cultural Român de la Bruxelles nu are un sediu deschis publicului, ci doar spații de birouri, în care echipa își desfășoară activitatea, asumăm că avem deja o primă provocare: identificarea spațiilor de profil, a sălilor de spectacole. Apoi, ar fi: identificarea partenerilor, atragerea, fidelizarea acestora, atractivitatea ofertei; legislația română împovărătoare; costurile ridicate; segmentul de public țintă care să fie atras de oferta de proiecte din domeniul artelor spectacolului. Aspectul lingvistic nu reprezintă un obstacol, Institutul Cultural Român de la Bruxelles a făcut din promovarea multilingvismului și a tuturor limbilor europene o strategie de credință, în linia valorilor europene, care definesc societatea contemporana.
Au existat și proiecte care nu au avut succesul scontat?
Da. Spectacolul L’Om DadA, coproducţie a Teatrului Naţional Bucureşti şi a Centrului de Cercetare şi Creaţie Teatrală „Ion Sava“, cu Gigi Căciuleanu Romania Dance Company şi Fundația Art Production, realizat cu sprijinul Institutului Cultural Român, prezentat la Palatul de arte frumoase BOZAR din Bruxelles, în cadrul unui turneu internațional, la Bruxelles, Paris și Londra. Spectacolul a fost primit cu rezerve și îndoieli, sensul și mesajele nu au fost pe deplin deslușite. Asemănător generației dadaiste, celebrată în acest spectacol, a produs uimire, neînțelegere, dezaprobare și curiozitate deopotrivă. Publicul larg nu este pregătit să primească un spectacol contemporan de teatru coregrafic și conceptual, însă Institutul Cultural Român are și această menire de formator de opinie culturală, prin organizarea unor evenimente care generează și cultivă curiozitatea publicului propriu față de arta contemporană. S-a demonstrat, prin comparație cu alte proiecte teatrale românești organizate de asociații culturale romano-belgiene non-profit, pe scena culturală din Bruxelles, că publicul lor fidel este mai receptiv la piese de teatru lejere (comedii ușoare), la teatru de repertoriu pe teme mai cunoscute, vesele și mai puțin familiarizat cu teatrul independent/contemporan/experimental. Mobilizarea publicului țintă/fidel rămâne o provocare, iar teatrul contemporan, de autor, nu face săli pline, contrar filmului din noul val de cineaști români. Un alt spectacol care nu a avut succesul scontat a fost Oameni obișnuiți, montat de TNRS. Urma să fie prezentat pe scena Théâtre Saint-Michel din Bruxelles (TNS), dar a fost anulat din cauza atentatelor din 22 martie 2016. Tragicele evenimente din 22 martie, care au avut un impact major direct asupra creșterii securității la Bruxelles (alertă de grad 4) și asupra diminuării numărului de manifestări culturale, au dus la anularea proiectului.
Ce recomandări de promovare a artelor spectacolului puteți să faceți în raport cu spațiul dumneavoastră de reședință?
Arta dramatică reprezintă unul din sectoarele în care Institutul Cultural Român își poate afirma potențialul de generator, catalizator și mediator, în vederea internaționalizării produsului artistic românesc modern, actual și competitiv. Peisajul intern este foarte ofertant. Proiectele de mobilitate în România, destinate directorilor artistici și programatorilor instituțiilor și ai festivalurilor internaționale de gen, facilitează maturarea colaborărilor, schimburile de încredere și aprofundarea parteneriatelor. Institutul Cultural Român de la Bruxelles are o colaborare îndelungată și mutual apreciativă cu Teatrul Național „Radu Stanca“ din Sibiu și menține relații instituționale fidele cu directorul său, actorul Constantin Chiriac. Ingrid de Ketelaere, directorul programelor teatru și artele spectacolului la BOZAR, participă pentru prospecție la Festivalul Internațional de Teatru Sibiu, ediția 2017, cel mai complex festival anual din România și unul dintre cele mai mare festivaluri de gen din Europa. Conducerea EUROPALIA INTERNATIONAL este invitată la FITS 2017 și va avea întâlniri de lucru cu profesioniști din domeniul artelor spectacolului. Strategia în zona parteneriatelor cu actorii culturali de profil trebuie orientată, cu precădere, către colaborările instituționale directe între teatrele din România și cele din Benelux. Este foarte important să facilităm contactul între creatorii români și programatorii, producătorii și profesioniștii din spațiul Benelux, în vederea stabilirii unor parteneriate solide și valoroase. Un exemplu în acest sens este proiectul Metamorfoze (după poemul lui Ovidiu), în regia lui Silviu Purcărete, co-produs de Teatrul Național „Radu Stanca“ din Sibiu și Teatrul d’Esch-sur-Alzette din Luxembourg, în 2007, în cadrul Sibiu-Luxembourg – Capitale Europene ale Culturii. Spectacolul este reluat, ca un arc simbolic peste timp, într-o nouă prezentare internațională la Esch, în iulie 2017, cu ocazia aniversării a 10 ani de la aderarea României la UE, marcarea a 10 ani de parteneriat Sibiu- Luxembourg și comemorarea a 2000 de ani de la moartea poetului Ovidiu. Metamorfoze este ultimul proiect internațional încă existent în acest program de parteneriat, aflându-se în continuare în repertoriul TNRS din Sibiu. A fost montat în 2007, cu ocazia semnării tratatului de aderare a României la UE, la Abaţia Neimënster din Luxembourg.
Cât la sută din proiectele pe care le-ați organizat în 2016 au reprezentat zona artelor spectacolului? Procentul va fi cam același și în 2017?
În anul 2016, Institutul Cultural Român de la Bruxelles a inițiat, a organizat sau s-a asociat la cinci proiecte din domeniul artelor spectacolului, care au însemnat 15,62% din totalul proiectelor propuse în programarea anuală. În 2017, ne-am propus implementarea a șapte proiecte din domeniu, care reprezintă 12,5% din totalul evenimentelor. Această ușoară micșorare este urmarea numărului mai mare de proiecte organizate în 2017, 56 față de 32 din 2016.
Cum vă informați asupra artelor spectacolului din România? Ce publicații citiți? Ce surse aveți?
Urmărim Gala Premiilor UNITER și programările festivalurilor (internaționale) de teatru din România (Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, Festivalul Național de Teatru – FNT, Festivalului Internațional Shakespeare de la Craiova, Euroregional Theatre Festival Timișoara, „25 de ore de teatru non-stop“, Festivalul Național de Teatru în limba engleză „Magic Fest“ Suceava, Ingenious Drama Festival Bacău, Festivalul de Teatru Piatra Neamț etc.). Consultăm regulat site-urile: teatrelor naționale, teatrelor maghiare de stat din Cluj și Timișoara, TES din București, teatrelor de animație și pentru copii. Menținem contactul cu regizori și actori de talie internațională din România, le urmărim parcursul în competițiile și producțiile internaționale și fidelizăm colaboratorii din sectorul artelor spectacolului, pentru a fi la curent, în timp real, cu cele mai recente producții/proiecte.
Ce știu interlocutorii dumneavoastră profesioniști (producători, programatori, critici, curatori) despre artele spectacolului din România? Dar publicul larg?
Actorii culturali din sectorul artelor spectacolului din Belgia cunosc scena artistică din România prin intermediul unor personalități cu reputație internațională, precum Gianina Cărbunariu. Cu toate acestea, unul dintre interlocutorii noștri profesionali ne-a spus de curând: „Pot utiliza semnul egal între România și muzică sau film, dar nu același lucru pot spune despre teatru.“ Publicul larg asociază teatrul din România cu nume precum Silviu Purcărete, Ion Caramitru, Maia Morgenstern, Matei Vișniec. La majoritatea evenimentelor culturale din zona artelor spectacolului realizate de Institutul Cultural Român de la Bruxelles feedback-ul primit de la publicul spectator a fost unul dintre cele mai bune. Cu toate acestea, costul formării unui public fidel teatrului contemporan este unul încă foarte ridicat pentru resursele noastre financiare.
Nu v-am întrebat, dar ar trebui adăugat că…
În raport cu programarea bugetară anuală a Institutului Cultural Român, construită după anul calendaristic, teatrele își organizează agenda și funcționează în stagiuni, în perioada septembrie-iunie. Acest decalaj ridică anumite dificultăți de anticipare, la care se adaugă și faptul că majoritatea programărilor teatrelor sunt realizate cu cel puțin doi ani înainte. Lipsa capacității de previziune pe termen lung (doi ani) face aproape imposibilă angajarea Institutului Cultural Român în finanțarea unor proiecte cu diferite teatre, chiar și de principiu, deoarece bugetul este votat anual.
Print