Mai întâi a fost Orașul. Un foarte bun spectacol, așa cum sunt marea majoritatea celor produse la Teatrul ACT din București. În regia lui Cristi Juncu, beneficiind de o foarte bună distribuție, dominată de actorii Florin și Vlad Zamfirescu. Au urmat Cum am mâncat un câine, Casa, Iarna, jucate la Târgu Mureș, București, Brăila. În teatre finanțate de la bugetul de stat ori independente.
Și uite-așa rusul Evgheni Grișkoveț a devenit un familiar pentru românii iubitori de teatru. Care așteaptă periodica lui revenire pe afișe. În spectacole care seamănă cu un fel de ilustrate, cel mai adesea în alb și negru, oricum niciodată edulcorate, retușate, fotoșopate despre cum au stat lucrurile în fosta Uniune Sovietică ori despre cum se petrec lucrurile în Rusia de azi. Căreia mai toți îi spun Rusia lui Putin. O Rusie care nu se poate desprinde de nostalgia măreției artificiale, falimentare, terminate printr-un eșec politic și economic de mari proporții. O măreție de care a avut parte pe vremea când se confunda cu inima Imperiului roșu creat de Lenin, întărit cu prețul a milioane de vieți de Stalin, desăvârșit însă și condus către dezastru de Leonid Brejnev. Și căruia i-a cântat prohodul Mihail Sergheevici Gorbaciov.
Cea mai recentă ilustrată de la Evgheni Grișkoveț mi-a parvenit via Craiova. Grație Teatrului independent Follow Spot care a pus în scenă monodrama Cum am mâncat un câine. În regia lui Laurențiu Tudor și în interpretarea lui Radu Tudor. Spre informarea și liniștirea cârcotașilor, orice legătură de rudenie între cei doi este exclusă. Nu îi leagă decât dorința de a face teatru, încrederea în textul lui Grișkoveț și în forțele proprii.
Spectacolul se desfășoară pe o scenă predominant în negru. Cu jocuri de ecleraj menite să marcheze momentele esențiale ale povestirii, evenimentele fundamentale, ruperile de ritm, ieșirea din monotonia mai puțin a faptelor, cât a regulilor adeseori absurde, menite să depersonalizeze ființa umană care prezidează viața cotidiană din cei doi ani și jumătate pe care orișice tânăr sovietic era obligat să îi petreacă servindu-și patria. Adică făcând parte din glorioasa, eliberatoarea, infailibila Armată Roșie. Căreia trebuia să îi păstreze cu prețul vieții onoarea.
Personajului din monodrama lui Grișkoveț viața i-a hărăzit să-și satisfacă stagiul militar la marină. A fost mai întâi drumul lung, interminabil către mare, au fost mai departe corvezile zilnice, umilințele care mai de care mai diverse și mai absurde, dar și metamorfoza semnificației și rostului obiectelor. De pildă, a spăla puntea vasului nu mai e ceva cu rost, ci un scop în sine. Un mod de existență. Au fost însă și permanentele întoarceri sentimentale la anii copilăriei pentru motivul simplu că vremea acesteia se confundă cu ceea ce înseamnă a fi acasă. Și a mai fost și momentul ieșit din comun în care marinarul nostru s-a aflat în situația, numai aparent excepțională, de a mânca un câine. Servit drept o delicatesă.
Toată această serie de evenimente ne este istorisită simplu de actorul Radu Tudor. Ajutat, cum spuneam, de regia discretă a lui Laurențiu Tudor, de jocurile de lumini, de câteva inserturi muzicale bine alese. Rolul pe care trebuie să îl joace Radu Tudor nu este unul deloc simplu. Și aceasta fiindcă personajul se impune văzut la trei niveluri. Acela al prezentului în care se consumă rememorarea, acela în care s-au petrecut aievea evenimentele și, în fine, cel al vârstei de aur a copilăriei. Radu Tudor evoluează binișor spre bine. Nu rupe gura lumii, dar nici nu dezamăgește. Nu este consecvent cu sine. Sau nu este pe atât pe cât aș fi dorit să fie. Și tocmai de aceea intervin momente în care ne pierde. Ne scapă din mână. Momente în care povestea rostită de el își diminuează și din interes, și din inteligibilitate. Brusca revenire de formă din finalul emoționant, însă nu melodramatic, răscumpără măcar în parte minusurile reprezentației.
FOLLOW SPOT din Craiova
CUM AM MÂNCAT UN CÂINE de Evgheni Griskoveț
Traducerea: Bogdan Budeș
Regia: Laurențiu Tudor
Interpretează: Radu Tudor
Data reprezentației: 24 august 2018
Foto: Răzvan Micorici
Print