ora unsprezece noaptea pe malul mării
când luna are un halou suspect
ca gluga trasă strâmb
pe capul ras
şi numeri cum se-aprinde
şi se stinge farul
intimidând iluzia unei bătrâne
cum în cazărmi soldaţii
povestesc de slujnice
cu largi cămăşi de pânză
sunt animale care plâng
sunt pietre care se trezesc
într-o alarmă nouă
sunt semne totdeauna
ca încheieturile vinete
ale unor mâini îmblânzite
e ţipătul gândului unde norii sfârşesc
aleargă un băiat pe plajă
şi-n urma lui înceata
înaintare a moluştei.