Spectacolele realizate după metoda „devised theatre” sunt la modă acum în România. Rețeta e cumva simplă, iei actorii, îi pui să-și povestească o experiență de viață legată de un subiect anume, fiecare intră în poveste cu numele lui adevărat și creează în acest fel un alt tip de legătură cu publicul, iar empatia apare aproape automat, fără prea mare efort. E o metodă cu care de cele mai multe ori mergi la sigur. Chiar dacă actorii, adesea, realizează doar o lectură simplă a propriei povești, într-o structură generală de multe ori lipsită total de teatralitate…
Nu e cazul spectacolului „Povești din bucătărie” în regia lui Cristian Ban, de la Teatrul Municipal din Baia Mare. Care construiește o structură mult mai complexă, mai bine articulată, bazată pe o formă de teatralitate interesant construită, în care actorii se joacă pe ei înșiși cu un fel de distanțare/implicare auto-ironică și construiesc un mic univers intim și plin de farmec, ce reface, de fapt, structurile unor lumi: copilăria și adolescența în perioada post-comunistă, cu tot cu sărăcia și dezrădăcinarea, și iluziile, și nostalgiile ei, mustind de culoare, pe de o parte, și copilăria și adolescența în comunism, într-un alt univers, ce pare aproape pe o altă planetă.
Cristian Ban adună „în bucătărie” câțiva actori, Eduard Trifa, Denisa Blag, Eduard Bîndiu, Alexandra Vanci, Dragoș Călin, Mircea Gligor, Petru Damșa –mulți născuți cam în aceeași perioadă și cam în aceeași zonă – Bacău, și Inna Andriuca, aflată la o altă vârstă și venind dintr-un alt univers, cu o școală de actorie făcută la Tbilisi.
Bucătăria, la propriu recreată de scenografa Gabriella Spiridon – absolut funcțională, după cum se va dovedi la sfârșit când întreaga trupă va găti biscuiți cu ciocolată „în direct”, pe care publicul îi va savura la plecare – este locul care inspiră la povești. Pe muzică live și, așa cum spuneam, cu o doză serioasă de auto-ironie duioasă, fiecare intră în scenă și începe să-și spună povestea. O poveste care implică automat un părinte absent din viața copilului, pentru că a plecat la muncă în străinătate, o poveste în care fiecare, privindu-se și autoanalizându-se, împreună cu familia, de fapt reface istoria unei lumi și a uneia dintre cele mai complicate și mai tulburi perioade din existența recentă a României. Acei ani de după Revoluție, când visele se umflau ca baloanele și se și spărgeau la fel ca baloanele, când invazia kitsch-ului a fost mai puternică decât oricând, când febra consumerismului începea să pună stăpânire pe România, ducând la situații ridicole în care familiile cumpărau electrocasnice în disperare și uneori le țineau nedespachetate cu anii, când toată lumea începea să plece la muncă în afară, când oamenii, încă nedezlipiți de comunismul care le intrase în ADN se comportau ca niște foști prizonieri care se trezesc brusc într-o formă de libertate cu care nu știu exact ce să facă și cele mai multe dintre acțiunile lor au o doză de ridicol înduioșătoare.
Toate astea reușește să le creeze trupa de la Baia Mare, împreună cu regizorul Cristian Ban, într-un spectacol în care fiecare vine în scenă cu propriul nume, cu propriile traume, cu propriile tristeți și vise, actorii introducându-se treptat în scenă unul pe altul. Pentru ca la final să intre Inna Andriuca, cea care, provenind dintr-o altă generație aduce, de fapt, completarea necesară creând o imagine mult mai complexă a ultimei jumătăți de secol. Excepțională în acest peisaj altminteri bine susținut actoricește de întreaga distribuție, fără excepție, și în care atmosfera este atât de frumos construită în micuța bucătărie cu ustensile practice, modernă, gen IKEA, este prezența lui Eduard Bîndiu, un actor cu un farmec aparte și un tip de umor fin, cum rar vezi pe scenele din România…
Iar faptul că biscuiții se fac „live”, printre povești, în ultima parte a spectacolului, ca în joacă, adaugă un plus de savoare unui spectacol care-ți lasă un gust plăcut. Pentru că te face să te întorci puțin în timp, într-o lume care pare la mii de ani lumină și care îți e în același timp atât de aproape. Ca un album de fotografii de familie, care surprinde mai bine decât orice manual istoria și atmosfera unei epoci.
Teatrul Municipal Baia Mare
„Povești în bucătărie”
Regia: Cristian Ban
Dramaturgia: Ana Cucu Popescu
Scenografia: Gabriella Spiridon
Distribuția: Inna Andriuca, Eduard Trifa, Denisa Blag, Eduard Bîndiu, Alexandra Vanci, Dragoș Călin, Mircea Gligor, Petru Damșa
Print