Anul acesta Gala Absolvenţilor UNATC – Master a fost organizată de masteranzii anului I ai Masterului de Teatrologie – Management şi marketing cultural. Cu câteva ore înaintea demarării evenimentului pentru care se pregătesc de mai bine de o lună, în febra retuşării ultimelor detalii, au răspuns câtorva întrebări, care vor dezvălui câte ceva din culisele a ceea ce înseamnă pregătirea unei săptămâni dedicate absolvenţilor claselor de Master.
Maria Rotar – Director Gala Absolvenţilor 2013 – Master
- Cum ai resimţit presiunea ipostazei de Director al Galei absolvenţilor?
Presiunea, dacă vrei să o numim astfel, a venit, nu odată cu onoranta titulatură de Director al Galei absolvenților, ci odată cu „misia”. Să te ridici la înălțimea așteptărilor celor care te-au învestit cu încredere. Aici e greul. Să cuprinzi cu gândul și să transpui în faptă elanul unei generații. Să pui discret punct unei etape din drumul desăvârşirii lor și să prilejuiești debutul aceleia pentru care s-au pregătit sub cupola instituției pe care astăzi o părăsesc.
- Ce a fost cel mai greu până acum în organizarea acestui eveniment?
Nu știu în ce măsură este cuantificabil greul și cu siguranță nu aparține paradigmei ce-ar norma volumul de muncă. Pot spune însă unde, împreună cu colegele mele, am cântărit și revenit, preț de mai multe săptâmâni. Este vorba despre conceptul sub care să se închege întregul eveniment. Ne trebuiau haine de Gala care să „îmbrace” talentul, entuziasmul și „rasa” acelora pe care cu mândrie îi pre și re-prezentăm în aceste zile de sărbătoare.
Raluca Rădoi – Director executiv
- Cum a fost pentru tine primul eveniment organizat în cadrul UNATC?
Gala Absolvenților vine după un an de UNATC în care am acumulat o mulțime de cunoştințe, am cunoscut oameni extraordinari şi am avut parte de numeroase activități în domeniul teatrului şi al managementului cultural descoperind o altfel de lume. Dintre toate câte s-au întamplat, Gala este, cred eu, cea mai interesantă. De ce? Consider o provocare încercarea de a redefini, perfecționa şi promova un eveniment anual. Conceptul Galei este acelaşi în fiecare an, dar oamenii sunt alții ceea ce determină o nevoie radicală de schimbare şi adaptare la fiecare nouă generație. Aici mi s-a oferit ocazia să pun în aplicare ceea ce am învățat pentru că până la urmă pentru astfel de evenimente ne pregătim, dar nimeni nu mi-a spus la ce nivel emoțional ar trebui să te implici. Efectul Gala Absolvenților este molipsitor, este, probabil, aproape imposibil să nu îl simți şi echipa a jucat un rol important. O mână de oameni complet diferiți în idei, dar uniți în scop au învățat să se accepte şi să se asculte pentru ca această Gală să existe. Recunosc că am avut nevoie de puțin timp ca să înțeleg complexitatea, tradiția şi importanța Galei, dar cred că până la urmă rezultatele vor fi pe măsura aşteptărilor!
- Cum te-a ajutat experienţa anterioară?
Cred că experiența mă ajută zi de zi fără să îmi dau seama şi, uneori, m-aş bucura să o conştientizez. Am făcut parte din destul de multe echipe de organizare: festivaluri de teatru, conferințe şi evenimente tematice. Cu cât am acumulat mai multă experiență, cu atât am devenit mai calmă şi mai sigură pe situații. Ştiam că fără planificare nu se poate face nimic, aşa că am pus pe hârtie tot ce trebuia făcut şi am stabilit deadline-uri, iar asta cred că ne-a ajutat în administrarea volumului mare de muncă pe care l-am avut de realizat. Apoi, activitatea de relații publice, parteneriate, e-mailuri, telefoane, sigle, promovare online şi toate celelalte mi-a fost foarte clară de la început şi m-am bucurat că mi s-a dat mână liberă în acest sens. Fiecare eveniment este unic, dar şi la Gala Absolvenților mi s-a confirmat, printre altele, faptul că adaptarea la condițiile existente şi la oamenii implicați, încercând să îi înțelegi, este cheia armoniei şi a reuşitei.
Smaranda Pasnicu – PR şi Comunicare
1. Ce înseamnă pentru tine participarea în echipa de organizare a acestei gale după ce acum doi ani erai în postura de absolvent al secţiei de Actorie. Care este diferenţa dintre emoţiile scenei şi presiunea deadline-urilor presupuse de pregătirea acestui eveniment?
A te implica activ în crearea şi organizarea celui mai important eveniment din viaţa unui student la Teatru este, în primul rând o onoare şi, apoi, o mare resposabilitate. Gala Absolvenţilor este locul în care este văzut rezultatul muncii tale din cei trei ani de studiu, aşa că emoţiile sunt foarte mari, atât pentru absolvenţi, cât şi pentru organizatori. Acum doi ani, când am terminat, am ajutat la organizarea propriei mele Gale, dat fiind că eram reprezentantul secţiei de Actorie. Nu o să uit niciodată şirul nesfârşit de telefoane pentru a crea programul secţiei de Actorie, care atunci cuprindea 15 producţii. Toata lumea îşi dorea să joace şi să fie văzut, profesorii îşi doreau ca studenţii lor să aibă parte de toată atenţia, iar organizatorii încercau să găsească cea mai bună modalitate de a ne promova. Dacă atunci aveam emoţii pentru că terminam un ciclu şi eram nerăbdători să vedem ce o să se întâmple după, acum aceste emoţii sunt poate chiar şi mai mari pentru că pe scenă se află colegi de-ai tăi şi prieteni care merita să fie puşi cât mai bine în valoare.
2. În ce a constat promovarea evenimentului?
Primul pas în promovare a constat în crearea, acum mai bine de o lună, a unei pagini de Facebook – Gala Absolvenţilor 2013 – pe care am încercat să o creştem organic. Ne-am propus să adunăm într-un singur loc publicul tânăr, între 18-30 de ani, care vine de regulă la spectacolele din UNATC. Am încercat să postăm zilnic citate şi imagini din teatru, dans, regie, scenografie, teatrul de păpuşi şi marionete, pentru a familiariza puţin publicul cu limbajul teatral. În ultima săptămână ne-am concentrat în mare parte pe promovarea evenimentului în sine şi a spectacolelor, prin postarea de fotografii şi informaţii din şi despre ele. Avem în medie cam 1000 de vizualizări zilnice, aşa că sperăm să umplem cât mai bine sălile. Chiar dacă am acordat o importanţă crescută mediului online, nu am uitat nici mijloacele tradiţionale de promovare, avem afişe, stickere, roll-upuri, tot ce înseamnă vizibilitate şi suntem deja prezenţi pe site-urile şi în revistele de specialitate şi de petrecere a timpului liber, la radio şi tv.
Oana Medrea – Producţie:
1. Cum îi vezi tu pe absolvenţii masterului din acest an? Cu ce ai plecat din sală după spectacolele lor?
Absolvenţii de anul acesta sunt cei pe care acum doi ani îi vedeam ca proaspăt absolvenţi în spectacole lor de licenţă foarte reuşite – O scrisoare pierdută jucat în distribuţie exclusiv feminină, preluat ulterior de TVR, Jocuri în curtea din spate, jucat apoi la Teatrul ACT, Gaiţele… Absolvenţii de anul acesta au crescut în doi ani (universitari) cât alţii în zece (biologici) şi au reuşit să aprofundeze ceea ce scoseseră la suprafaţă după cei trei ani de studii de licenţă. După Elixirul mi-am zis că oamenii ăştia au atâta energie şi talent şi ore de muncă la bord, încât ar putea să colinde pe la noi prin ţară ca neobosiţii improvizatori italieni din odinioară şi să reinventeze Commedia dell’Arte. După Cum vă place, care este un spectacol echilibrat şi excentric, totodată. Pe de o parte, sunt actori-dansatori, care ştiu să şi improvizeze cu corpurile lor, să le dicteze şi să le asculte impulsurile, iar pe de altă parte sunt actorii-personaje, care umplu pur şi simplu aerul cu prezenţa lor. La Chicago mi-am dat seama că oamenii care termină masteratul în Arta actorului anul acesta s-ar descurca foarte bine şi pe Broadway. De cântat, cântă bine şi foarte bine, te electrizează cu dansul lor şi au învăţat să şi joace pe muzică. Chapeau! Dar după ce i-am văzut făcând entertainment de bună calitate, abia aşteptam să-i văd pe o partitură clasică. Livada de vişini este un exerciţiu de arta actorului excelent. Până acum, nimic nou. Dar sensibilitatea rămâne, probabil, cel mai greu de controlat şi de forjat. Este instrumentul cu care actorilor le este cel mai greu să lucreze, cred eu. Este foarte dificil să modelezi o emoţie pentru a obţine un anumit tip de expresivitate. În Livada de vişini conexiunea dintre gând şi emoţie funcţionează foarte bine, actorii au reuşit acea armonizare care este cu adevărat necesară la Cehov pentru a marca destinul comun al personajelor. În spectacolul lor, livada chiar este a tuturor – simţi asta.
2.Ce ai învăţat din lucrul la pregătirea acestei Gale?
Pregătind Gala de anul acesta alături de colegele mele, mi-a părut rău că nu m-am infiltrat în niciuna dintre echipele care au organizat-o în anii precedenţi. Spun asta pentru că ştiu că nu
voi avea timp să trec prin toate straturile şi, inevitabil, voi rata ceva important, ceva care să mă facă să-mi depăşesc limitele. Deocamdată, am învăţat că cel mai important este să-ţi faci treaba cât de bine posibil şi la timp, să nu invadezi teritoriul nimănui şi să nu intri în panică.
Iulia Scutaru (Master II Teatrologie – Management şi marketing cultural) – Protocol
1. Cum este să lucrezi la Gala Absolvenţilor în anul în care te numeri printre cei cărora le este dedicat acest eveniment?
Umbla o vorbă pe paginile Internetului: “Don’t grow up it’s a trap!” şi devine atât de adevarată când te faci mare, încât ai vrea cu orice preţ să te întorci înapoi, măcar puţin, măcar când îţi e greu. Măcar să se poată! M-am hotărât să fac parte din echipa care organizează Gala Absolvenţilor 2013 a UNATC pentru că devenisem, prematur, nostalgică după anii studenţiei. Cred că pregătirea pentru propria-mi absolvire, încunună cei 5 ani ai mei în această şcoala într-un mod într-adevăr atipic. Când am început masterul nu credeam că o să treacă atât de repede timpul… Acum mă simt şi eu păcălită de capcana dorinţei de a creşte mare cât mai repede.
2. Cum ai colaborat cu colegii mai mici de la Master anul I?
În anul I de facultate aveam impresia că toţi colegii mei sunt deja oameni realizaţi, mult mai mari şi mai implicaţi în meserie faţă de mine. Într-adevăr sentimentul continuă pe parcursul studenţiei, iar pentru cei mici nu ai decât diminutive şi convingerea că vor fi veşnic nişte bebeluşi. Domnul profesor Octavian Saiu ne-a oferit ocazia să ne cunoaştem cu cei “mici” la cursul dumnealui. Au urmat apoi şi alţi profesori care au ales să îşi ţină cursurile cu mai mulţi studenţi. Etapa asta de educaţie în grup dă roade fără să îţi dai seama. Astfel, colaborarea mea cu cei mai mici nu am mai resimţit-o ca pe o diferenţă de experienţă sau ani de studiu, sunt colegele mele şi nu le-am considerat mici. Dar poate percepţia mea este tulbure din pricina aceleiaşi nostalgii…
Andra Năstase (Master II Teatrologie – Management şi marketing cultural) – Protocol
- Ai absolvit la licenţă cursurile secţiei de Teatrologie – Management cultural şi Jurnalism teatral. Cum ai perceput continuarea cursurilor aceleiaşi secţii, cum simţi că s-au completat cunoştinţele tale?
Continuarea studiilor în cadrul aceleiaşi secţii a reprezentat şi reprezintă oportunitatea perfectă de creştere şi evoluţie, precum şi o valorificarea a cunoştinţelor acumulate anterior, în anii de licenţă. Încredere – acesta e cuvântul ce răsună ca un ecou atunci când mă gândesc la alegerea de a rămâne devotată unui ţel; unui vis devenit realitate mai ales datorită unor oameni minunaţi pentru care teatrul înseamnă viaţă, iubire…
- Cum e să lucrezi la două gale succesive?
E un sentiment plăcut, o experienţă interesantă să ştii că ai contribuit, chiar şi cu puţin, la crearea unui eveniment/ evenimente (că sunt deja în număr par) mai important şi mai emoţionant, tocmai pentru că e unic şi doar o dată e gala absolvenţilor (anul acesta, gala generaţiei mele)!
Ce şanse oferă Gala Absolvenţilor în lumea actuală a teatrului? Cum se vede teatrul românesc la momentul absolvirii facultăţii de teatru?
Smaranda Pasnicu:
Sincer nu ştiu ce şanse oferă azi Gala Absolvenţilor, dar ştiu ce ar trebui să aducă şi ce ne-am dorit să readucem în atenţia oamenilor de specialitate. Gala Absolvenţilor ar trebui să fie cartea ta de vizită din momentul absolvirii, prin care arăţi ceea ce ai învăţat timp de 3-5 ani, întâi publicului de specialitate: actori, regizori, scenografi, directori de teatru, critici şi apoi publicului larg. La finalul Galei ar trebui nu să primeşti un premiu, ci un contract sau posibilitatea de a lucra mai departe şi a de creşte şi mai mult. Este greu să fii la început de drum, toată lumea spune asta, dar puţini fac ceva în acest sens pentru a-i ajuta pe cei care tocmai îşi încep cariera. Chiar dacă încă încerci să idealizezi teatrul românesc în momentul absolvirii crezând în schimbare şi într-un viitor mai bun, din păcate o uşoară tristeţe te cuprinde la final, din cauza incertitudinii generale. Ce se întâmplă în Gală este foarte frumos şi este un examen al talentului şi al emoţiilor, dar important este ce se întâmplă după Gală. Acesta este adevăratul examen, un examen al curajului, norocului, ambiţiei şi al sacrificiului.
Iulia Scutaru:
UNATC îşi face datoria de a selecta, educa şi apoi de a trimite în lume artişti pregătiţi să contribuie la construcţia tradiţiei teatrului românesc. Gala Absolvenţilor are menirea de marca ultima etapă şi de a ne face conştienţi că o nouă generaţie de artişti a intrat în ringul societăţii. Nu cred că la ceas de sărbătoare este cazul să ne lamentăm în privinţa greutăţilor pregătite cu sârg de societate. E mai bine să păstram entuziasmul, elanul, prospeţimea şi curajul pe care îl au proaspeţii absolvenţi. Toate acestea mută munţii, desparte apele, măreşte salarii, creşte numărul locurilor de muncă, umple sălile de teatru, creşte nivelul cultural al spectacolelor şi alte „nimicuri” asemănătoare.
Maria Rotar:
Gala Absolvenților este sărbătoarea talentului. Pentru unii, o încununare a sudorilor de flori, pentru alții, o confimare. O șansă, un gir, un bun-rămas menit să se transforme în bun-găsit. Dar bun-găsitul se dă, nu-i așa, celui care te întâmpină la sosire. Iar gala noastră s-a bucurat mereu de prezența acelor oameni din teatru dispuși să deschidă ușa, spre a da bun-venit. Prin urmare, șansa, greu de „provocat” astăzi, este aceea de a fi poftit înăuntru. Cât despre panorama teatrală spre care ne avântăm, este, cu siguranță, fardată de optimismul cu care se pornește în orice mare aventură.
Oana Medrea:
Gala Absolvenţilor ar putea şi ar trebui să fie preludiul unor cariere fulminante. Însă teatrele instituţionalizate sunt insuficiente, strategia managerială lipseşte sau e incompatibilă cu mediul care ar trebui s-o influenţeze, lipsesc acţiunile ferme, lipseşte iniţiativa, sesiuni de recrutare nu există, audiţii se fac rar. În Bucureşti, cel puţin, nimic nu pare să aibă o logică, procesul de asimilare a actorilor tineri, fie şi în regim de colaborare, este lent. Pe poarta UNATC ies actori tineri, care s-au antrenat timp de 5 ani, care ştiu să cânte, să danseze, să interpreteze, să improvizeze, să creeze, dar instabilitatea şi stagnarea „sistemului“ îi obligă să rătăcească de colo până colo cu proiecte independente, ceea ce nu este rău – le menţine tonusul. Dar mai departe? Mai târziu? Iureşul şi incertitudinea pot fi stimulente minunate pentru creativitate, dar absolvenţii de azi sunt – deja – profesioniştii de mâine, care sunt şi ei oameni, cetăţeni, care au nevoie de protecţie socială şi de un viitor pe măsura statutului lor. Deocamdată, în teatrul românesc totul e relativ, bine ar fi ca lucrurile să funcţioneze corelativ.
Raluca Rădoi:
În România există, anual, mult mai mulți absolvenți ai specializărilor artistice decât ar fi normal. Aşadar, rezultatul inevitabil al acestui fapt este suprasaturarea pieței artistice care oricum are prea puțină cerere. Condițiile economice atât la nivel local, cât şi global, nu permit în momentul de față vreo schimbare în domeniul cultural din România (aş spune eu cu mintea de economist). Cu toate acestea, câteva şanse există! Aici intervine Gala Absolvenților. Producțiile sunt realizate în aşa fel încât fiecare absolvent să fie pus în valoare cât mai bine. Studenții au oportunitatea de a prezenta roluri ofertante din diferite genuri, iar specialiştii care vor veni să îi vadă vor remarca, cu singuranță, acest lucru. Gala este o rampă de lansare, un nou început atâta vreme cât fiecare crede în şansa lui de a se afirma! Poate că lumea din afara facultății pare sumbră, dar prin muncă, talent şi valorificarea fiecărei oportunități, incluzând aici şi Gala, se întrevăd câteva porți deschise.
Andra Năstase:
Gala Absolvenţilor ar trebui să reprezinte rampa de lansare, poarta deschisă, confirmarea unui talent şlefuit în anii de şcoală. Astăzi, însă, conform unui clişeu, lumea actuală a teatrului românesc trece printr-o criză de ideal. Şi-a pierdut apetitul şi dorinţa de a cunoaşte, de a susţine şi de a învăţa că speranţa se construieşte în timp şi doar având încredere în ea.
Print