Loredana Goagă, UNATC, Teatrologie, anul II
Studenţii secţiei Teatrologie, anul II, ai UNATC Bucureşti, au dat o mână de ajutor la realizarea primei ediţii a Gong-Fest, desfăşurat la Reşiţa. Revista Yorick găzduieşte în secţiunea Yorick studenţesc, destinată practicii teatrale, o încercare de a reflecta această manifestare.
Dan Mirea este directorul Gong-Fest a cărei primă ediţie s-a desfăşurat la Reşiţa. Am avut un scurt dialog legat de acest eveniment şi de felul cum a ajuns el să prindă viaţă.
Loredana Goagă: Cum a pornit ideea festivalului Gong-Fest?
Dan Mirea: Eu nu mi-am dorit acest festival. Era necesar acest festival.
L.G.: Necesar pentru publicul reșițean?
D.M.: Necesar pentru teatru, care în Resița se află într-o stare de amorțire în ultimii ani, lucru care se întâmplă și la nivel național.
L.G.: Ce ți-a dat curajul să faci totuși acest festival?
D.M.: Nu am avut curaj, am avut inconștiență și puterea de a accepta că fiecare lucru care ți se întâmplă trebuie să te motiveze să mergi mai departe… n-am avut curaj.
L.G.: Și în cazul acesta, dacă nu ai avut curaj, ai avut pe ce să te bazezi?
D.M.: Da. Având în vedere că este un festival independent, și țin foarte mult să menționez lucrul ăsta, pe lângă inițiativa mea a fost capacitatea unor oameni de afaceri de a se mobiliza să aibă un aport financiar în realizarea festivalului.
L.G.: Ce ţi-ai propus cu acest festival?
D.M.: Ce am vrut eu nu știu dacă coincide cu ce a ieșit, dar important e că s-a întâmplat. Am pornit în primul rând cu ideea de a face un festival al tinerilor ca să trezesc și interesul spectatorilor prin asta. Am crezut că asta e motivația suficientă, după care mi-am dat seama că un festival trebuie să aibă și o anumită doză de notorietate pentru publicul acela care vine dintr-un anumit conservatorism, nu neapărat din snobism. În Reșița oamenii care vin la teatru sunt cei care chiar iubesc teatrul, dar din păcate nu sunt mulți.
L.G.: Ce sentiment ai la finalul acestui festival?
D.M.: Sentimentul a fost cel așteptat. Publicul tânăr a reacționat bine la spectacolele care li s-au adresat lor, și totodată publicul conservator a reacționat și el bine. Iar dacă stai să te gândești niciodată nu-ți iese așa cum vrei sau ceva nu se termină așa cum începe. Acum… în funcție de ecourile acestui festival îmi voi da seama în primul rând unde am greșit. Sunt foarte convins că lucrurile nu mi-au ieșit așa cum trebuiau să fie din anumite puncte de vedere. Marea problemă a fost pomovarea acestui festival, pentru că am întâmpinat anumite piedici din partea celor care mi-ar fi dat voie să îl promovez. Aș fi vrut să ies cu acest festival în stradă înaintea începerii lui, așa că am fost nevoit să mă limitez la promovarea prin afișaj cu ajutorul unor elevi voluntari pe care i-am distribuit în toate cartierele din Reșița, dar impactul nu a fost cel așteptat.
L.G.: Care sunt lucrurile care ţi se pare că au funcționat bine în festival și care sunt cele care nu au funcționat?
D.M.: Ca lucruri bune… prezența trupelor pe care le-am dorit aici s-a realizat și mulțumirea sufletească pe care am avut-o observând reacția spectatorilor. La categoria lucrurilor mai puțin plăcute aş trece faptul că nu am reușit să acopăr anumite sume din vânzarea biletelor, pentru că m-am încăpățânat să cred că e posibil chiar și la noi. Fiind prima ediție, am considerat-o pilot. Dacă va mai exista motivație și după, voi continua și la anul cu acest festival… chiar dacă a doua zi de la începerea lui am vrut să-mi închid telefoanele și să fug. Acum, la sfârșit, încep să am regrete că se termină… ca în viață, iar de acum am nu numai curaj, ci și garanția că se poate. Tot la părți negative, aş trece şi problemele de organizare, am lucrat cu puțini oameni, dar, mai ales… am lucrat cu o persoană foarte importantă în acest festival… am lucrat eu cu mine, și a fost printre primele dăți când ne-am înțeles. Am primit și lecții de la tinerii voluntari cu care am lucrat, care mi-au dat o lecție de etică profesională, preluând anumite sarcini, dându-și seama singuri ce au de făcut. Oamenii de la tehnic au muncit extrem de mult și eu cred că ajutorul lor a fost foarte important în susținerea acestui festival.
L.G.: Dar Dan Mirea, cine este?
D.M.: Am terminat facultatea de actorie mult prea devreme, la 22 de ani, și am intrat în jungla asta, novice fiind, ca o victimă clară… Experiențele prin care a trecut Dan Mirea, de maturizare și de asumare a acestei profesii, încet, încet, au început să-l definească… la 37 de ani a devenit director artistic la Teatrul din Reșița și la 41 de ani s-a decis să facă și un master în regie crezând că ceva îi lipsește… și, probabil, peste vreo patru, cinci ani… o să-și îndeplineacă visul lui cel mai mare, un master în scenografie. Sunt îndrăgostit de tot ce înseamnă costum, decor, spațiu scenic. Și aici ar fi momentul de închidere a cercului, mai departe să mă iubească în continuare oamenii la fel de mult cât îi iubesc eu, sa-mi fie băiețelul sănătos și să facă ceea ce-și dorește el. Nu în ultimul rând, să întâlnesc oameni așa cum am întâlnit în acest festival. Sunt un om nebun, poate câteodată coleric, inconștient, dar un om care iubește teatrul.
Print