A XXIV-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru Clasic de la Arad i-a numărat printre invitați și pe actorii Teatrului Național din Pécs-Ungaria, o instituție de spectacole cu care principalul organizator al respectivei manifestări de cultură teatrală – Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad – întreține o consecventă relație de colaborare.
A fost însă invitația adresată colegilor maghiari un simplu gest de curtoazie? Doar o ocazie de a continua schimburile culturale reciproc avantajoase? Nici vorbă. Spectacolul din Pécs mi se pare a fi unul conceput în solidă în linie clasică, de foarte bună condiție profesională, în care regizorul Méhés László identifică multe și diverse mijloace pentru a pune în evidență actorii care devin autentici creatori de personaje. Lucrul acesta a fost încă și mai evident pentru mine, din păcate nevorbitor de limbă maghiară, în condițiile în care necesitățile artistice ale spectacolului, îndeosebi cele ce țin de ecleraj și de plasarea în spațiu a interpreților, au defavorizat percepția supratitrării.
Sigur, cunoșteam încă dinainte destul de bine piesa. Care a cunoscut celebritatea în primul rând datorită filmului realizat în 1957 de Sydney Lumet. Cu Henry Fonda cap de afis. Reamintesc deopotrivă că scrierea lui Reginald Rose, care a venit în teatru dinspre televiziune și cinematografie, a avut o extraordinară importanță în consolidarea și impunerea spectacolelor de teatru în programele TVR. Am în vedere când spun asta legendarul spectacol montat în studiourile încă, pe atunci, foarte tinerei Televiziuni Române (1965), de maestrul absolut al genului, Petre Sava Băleanu.
A fost o perioadă când 12 oameni furioși era nelipsită din repertoriile teatrelor, la concurență cu alte titluri similare, precum Dosarul Andersoville, Vrăjitoarele din Salem sau Revolta marinarilor de pe Caine. Pe urmă a intervenit uitarea, singura revenire notabilă fiind cea din 2015 de la Teatrul Național din Cluj-Napoca, atunci când scrierea în cauză a fost redescoperită de regizorul Tudor Lucanu.
Să fie oare 12 oameni furioși o scriere depășită, așa după cum credea un critic altminteri important și cu un bun gust sigur, în 1977 într-o cronică dedicată spectacolului realizat de George Teodorescu, la Teatrul de Comedie? Nu cred. Piesa lui Reginald Rose continuă să intereseze, tema ei mi se pare cum nu se poate mai actuală – e vorba despre responsabilitatea etică, morală, umană a celor chemați să îndeplinească actul de justiție – unde mai pui că e vorba despre douăsprezece roluri extrem de ofertante. Ele se arată ca atare în spectacolul Teatrului Național din Pécs datorită felului în care regizorul și actorii au izbutit să îi individualizeze pe toți protagoniștii. Desigur, mai întâi, prin joc, dar și prin detalii de costum. Reamintesc că cei 12 sunt oameni de condiții sociale diferite, aleși prin tragere la sorți, cărora, în conformitate cu specificul sistemului juridic american, le revine misiunea de a stabili vinovăția sau nevinovăția unui tânăr acuzat că și-ar fi ucis tatăl. Toți cei 12 au luat parte la dezbateri îmbrăcați în ceea ce au avut mai bun. Numai că semnatara costumelor – Horváth Kata – a ales haine de calitate diferită spre a sublinia diferențele sociale. Unii știu să poarte costumul cu eleganță, alții nu, unii sunt familiarizați cu cravata, alții într-o măsură mult mai mică.
Aparent, totul e simplu. Probele administrate par mai mult decât concludente. Condițiile în care se produce deliberarea nu sunt tocmaii prielnice, e cald din cale afară, aerul condiționat nu funcționează, oboseala juraților este evidentă. Unii au program cu familia, alții, propriile lor obligații. Case closed. Și totuși, juratul nr. 3 (Rátóti Zoltán) votează nevinovat. Și astfel începe dezbaterea. Căreia jocul atent măsurat al actorilor Stenczer Béla, Takaro Kristóf, Rátóti Zóltan, Józsa Richárd, Bergendi Barnabás, Rázga Miklós, Széll Horváth Lajos, Urbán Tibor, Krum Ádám, Köles Ferenc, Németh János, Bera Márk îi conferă consistență. Apar tot mai multe îndoieli, certitudinile se relativizează, din ce în ce mai mulți își schimbă votul inițial, ultimul care cedează – juratul nr. 8, interpretat de Urbán Tibor – o face după ce își mărturisește vulnerabilitățile proprii.
În decorul masiv, intenționat rece, impersonal, imaginat de Rózsa István, regizorul Méhés László și actorii Teatrului Național din Pécs, Ungaria, revalidează artistic piesa lui Reginald Rose.
Teatrul Național din Pécs-Ungaria
12 OAMENI FURIOȘI de Reginald Rose
Regia: Méhés László
Decorul: Rózsa István;
Costumele: Horváth Kata
Cu: Stenczer Béla, Takaro Kristóf, Rátóti Zóltan, Józsa Richárd, Bergendi Barnabás, Rázga Miklós, Széll Horváth Lajos, Urbán Tibor, Krum Ádám, Köles Ferenc, Németh János, Bera Márk
Data reprezentației: 16 noiembrie 2018
Print