În alcătuirea scenariului dramatic care a stat la baza spectacolului Scrisori de pe front, aflat în repertoriul Teatrului Mic din București, regizorul Vlad Massaci a avut la dispoziție două surse. Prima este reprezentată de Notele de război ale sublocotenentului Ioan R. Marinescu, regăsite, adnotate și publicate de nepoata de frate a acestuia, Irina Nelson. Cea de-a doua, de cartea Mirelei Florian care, de altminteri, dă și titlul montării, volum în care autoarea a adunat laolaltă scrisori ale soldaților, indiferent de ce parte a baricadei s-au situat aceștia, ale preoților militari ce le-au stat îndeaproape, le-au alinat suferințele ori au fost în situația de a le acorda o ultimă împărtășanie. Lor le-au fost asociate scrisori ale apropiaților combatanților, mărturii scrise și fotografice din vremea Marelui Război, transformate în imagini înzestrate cu o anume cantitate de teatralizare.
Cele două surse se regăsesc în text și în spectacol ca atare, cu individualitatea lor proprie, în structura voit bipartită a reprezentației. Prima, rece, distantă, aparent strict informativă, de unde rolul primordial acordat cuvântului, acompaniat doar de „vocile armelor”. Rostul acestei prime părți este acela de a ne pune în temă cu ceea ce a reprezentat atentatul de la Sarajevo, căruia nimeni nu i-a realizat la început impactul ori consecințele și, mai apoi, decizia intrării în război a României, intervenită după doi ani de neutralitate. Din păcate, a fost vorba despre un răgaz nefolosit în vederea unei înzestrări minime, de unde și dezastrele umilitoare decontate în principal de soldații simpli. Care, pe lângă precaritatea armamentului, a echipamentului, au trebuit să se confrunte și cu imbecilitatea și chiar cu lipsa de umanitate și camaraderie a unora dintre superiori.
Pe toată durata acestei prime părți, cei opt actori componenți ai distribuției – Mihaela Rădescu, Ilinca Manolache, Silvana Mihai, Vitalie Bantaș, Cuzin Toma, Viorel Cojanu, Bogdan Talașman, Gabi Costin, îmbrăcați în haine civile din zilele noastre, citesc fragmente extrase din notele mai mult sau mai puțin zilnice ale slt. Ioan R. Marinescu. Martor implicat, critic, înzestrat cu o luciditate ieșită din comun și cu o privire deloc eroizată, patetică asupra faptelor transferate ca atare pe scenă.
Cea de-a doua parte a spectacolului se desfășoară într-o notă stilistică în cea mai consistentă parte bazată pe vizual și pe un conținut audio de cu totul altă factură decât cel specific realității brute, nefiltrate. Se înmulțesc vocile martorilor, mărturiile acestora, întretăiate, sunt redate astfel încât să transmită patina timpului. De unde importanța aparte pe care o capătă, în economia reprezentației excelenta coregrafie a lui Florin Fieroiu, muzica și sound design-ul remarcabil, pătrunzător, amenințător până în măduva oaselor, ambele semnate de Vlaicu Golcea, și light design-ul elaborat de Daniel Klinger. Intrăm nemijlocit în lumea coșmarului, mărturia clară se amestecă cu spaima și spasmodicul, documentele aflate pe o masă (scenografia poartă semnătura Ioanei Pashca) sunt luate, plasate în fața noastră și amestecate cu dezvoltări din zona imaginarului, cu gesturi simbolice specifice regulilor miltare ori cu ceea ce înseamnă transpunerea în plan scenic a unor fotografii din epocă.
Nici în această a doua parte a reprezentației Vlad Massaci nu agreează căderea în grandilocvență, retorism ori patetisme inutile. Regizorul a optat pentru un fel de album audio-video, copleșitor prin propria lui expresivitate și duritatea mărturiilor conținute. Cred că a procedat bine.
Teatrul Mic din București
SCRISORI DE PE FRONT
Docu-teatru bazat pe „Scrisori de pe front” de Mirela Florian și “Note de pe front” de slt. Ioan R. Marinescu
Regia: Vlad Massaci
Scenografia: Ioana Paschca
Coregrafia: Florin Fieroiu
Light design: Daniel Klinger
Muzică și sound design: Vlaicu Golcea
Cu: Mihaela Rădescu, Ilinca Manolache, Silvana Mihai, Vitalie Bantaș, Cuzin Toma, Viorel Cojanu, Bogdan Talașman, Gabi Costin
Data reprezentației: 1 decembrie 2018
Foto: Mihaela Tulea
Print