Vineri, 3 octombrie, în cadrul Bucharest Fringe – Maratonul de Teatru Independent, a avut loc la Clubul La Scena spectacolul-lectură „Industria S” de Robertino Pațilea. Textul „Industria S” a fost desemnat câștigător la Concursul de Dramaturgie al Revistei Yorick, ediția a doua, 2014. Competiția a vizat dramaturgia contemporană din România și câștigătorul a fost desemnat de un juriu alcătuit din regizorul Victor Ioan Frunză, dramaturgul Valentin Nicolau și criticul de teatru Monica Andronescu. În concurs s-au înscris 72 de texte.
Regia spectacolului de săptămâna trecuta a fost semnată de Alina Chiriac, masterand la regie de teatru, iar distribuția a fost alcătuită din actorii Danni Ionescu, Călina Epuran, Elena Voineag, Teodora Filip și Cosmin Vîjeu.
Comedie despre industria sordidă a sexului, din care nu lipsesc accentele grotești, „Industria S” este a doua piesă pe care a scris-o Robertino Pațilea, după cum ne-a povestit autorul însuși, venit de la Londra să asiste la spectacolul-lectură în care și-a auzit pentru prima dată textul premiat rostit de actori profesioniști, într-un festival de teatru independent. „Nici nu mi-am dat seama cât de profund am fost! Ascultând-o, piesa pare altfel decât era în capul meu în multe părți. Și, de altfel, chiar ăsta e unul dintre scopurile unui spectacol-lectură: să-ți dai seama pe unde mai ai de lucru la text. Sunt foarte mulțumit de cum a sunat, îmi dau seama și de niște tușe mai groase”, ne-a mărturisit Robertino Pațilea după un spectacol în care personajele și povestea s-au conturat în linii generale, în prezența unor elemente reale de interpretare.
Și pentru regizoarea Alina Chiriac „Industria S” a fost o premieră: primul spectacol-lectură pe care l-a realizat și pentru care a putut colabora cu autorul, după cum ne-a spus: „A fost interesant să lucrez un text al unui contemporan și încă unul în viață și tânăr! Am putut testa cu el înțelegerea mea, am vorbit despre cum văd eu lucrurile. Și s-a întâmplat ca unele lucruri să coincidă. Am hotărât să existe o convenție de normalitate. Chiar dacă cuvintele sunt șocante și chiar dacă e vorba despre o industrie promiscuă, am mers pe ideea că relațiile construite între personajele de acolo pot fi translatate în orice mediu de lucru – discuțiile despre capitalism, patron, șef de sindicat etc.”
Ce se întâmplă când simțul realității o ia razna, când fărădelegea vrea să-și facă legi, când anomalia vrea să se normalizeze și să se reglementeze corporatist? Ce se întâmplă când oamenii decad din condiția de ființă umană, dar vor demnitate, drept care instituie un sindicat? Ce se întâmplă când….? La câteva astfel de întrebări „Industria S” propune unele răspunsuri și ele se conturează mai clar, evident, într-o lectură profesionistă. Și nici tristețea pe care cei care au citit textul au simțit-o printre rânduri n-a lipsit din spectacolul-lectură. De altfel, regizoarea Alina Chiriac ne-a explicat: „Valoros în text mi se pare raportul bun dintre comic și tragic. Până la urmă, chiar dacă replicile provoacă râsul, există un fir roșu care duce la o concluzie. La sfârșit, plec din sală cu niște întrebări. Textul se potrivește la noi tocmai pentru că e tragicomic și poate atrage. Aduce o lume colorată, cu personaje care interacționează violent. Și, în cele din urmă, cred că mulți ar putea pleca de la un asemenea spectacol cu alte gânduri decât s-ar fi așteptat. ”
Despre promovarea dramaturgiei românești de azi, care face de ani buni obiectul a nenumărate discuții, autorul, pentru care scrisul e un hobby, nu o profesie, are o opinie cât se poate de pragmatică: „Cultura face parte dintr-un cadru general și în el trebuie să operăm, cu foarte puțini bani. Ca atare, mai mult decât a organiza concursuri, care sunt motivante și atrag atenția regizorilor, nu văd ce ar fi de făcut. Însă concursurile trebuie să se finalizeze, să nu piardă din vedere vizibilitatea rezultatului. Cam atât. La teatre nu poți merge să impui un procent de piese autohtone! N-aș avea cum să fiu de acord cu așa ceva.”
Alina Chiriac reorientează discuția, care blamează de ani întregi lipsa de interes instituțional, spre nivelul micro: „Promovarea dramaturgiei românești ține cumva și de tipul de colaborare pe care-l avem noi în facultate. Nu-i știm pe cei de la scenaristică sau scriere dramatică, nu prea colaborăm. Acum am ajuns la un text nou dintr-o pură întâmplare. Poate că totul ar trebuie să aibă un caracter mai colaborativ. Acum toată lumea vrea să se exprime pe sine și nu mai suntem atenți la ce are celălalt de spus, că poate mă regăsesc în ce spune.”
Și piesa e o ilustrare a acestei lipse de atenție. Ascultând-o, ai toate motivele să izbucnești în râs în câteva momente, dar în același timp e foarte posibil să simți măcar din când în când un gust foarte amar. Între comic și dramatic există o infinitate de nuanțe și „Industria S” surprinde câteva dintre ele. Spectacolul de săptămâna trecută, singurul spectacol-lectură din Bucharest Fringe-Maratonul Teatrului Independent, a arătat-o.