Piesa „Industria S”, de Robertino Pațilea, s-a clasat pe locul II la Concursul de Dramaturgie Yorick. Cum până în acest moment autorul textului „Morcovii sunt întotdeauna opționali” clasat pe locul I nu ne-a contactat, piesa „Industria S” va primi premiul constând într-un spectacol lectură Festivalului „Bucharest Fringe – Maratonul Teatrului Independent”, ediția a patra, care se va desfășura între 29 Septembrie – 05 Octombrie, iar autorul, un voucher pentru cărţi de la Editura Nemira, în valoare de 500 RON. De asemenea, textul va fi publicat în numărul current al revistei Yorick. Juriul a fost format din Victor Ioan Frunză (director de scenă), Valentin Nicolau (dramaturg) și Monica Andronescu (critic de teatru).
ACTUL I
SCENA 1
Ne aflăm într-un birou. DOMNU’ RELU, un bărbat de
vârstă medie, o intervievează pe LOLA, o tânără.
Ambii sunt îmbrăcaţi foarte formal.
DOMNU’ RELU
Numele.
LOLA
Maria Antoaneta.
DOMNU’ RELU
Nu e prea lung?
LOLA
Ba da. Tereza.
DOMNU’ RELU
Ca pe maica Tereza adică?
Lola ezită să răspundă.
DOMNU’ RELU
Tu înţelegi că ăsta e un interviu serios de angajare?
LOLA
(stă şi se gândeşte)
… Lola?
DOMNU’ RELU
Lola. Lola?
LOLA
Lola.
DOMNU’ RELU
Şi ce studii ai, Lola?
(râde singur)
În afară de şcoala vieţii?
LOLA
Psihologie.
DOMNU’ RELU
Interesant…
LOLA
Mă ajută să-mi înţeleg clienţii.
DOMNU’ RELU
Pe unde ai mai lucrat?
LOLA
Câte puţin pe peste tot. Londra, Paris. Chiar şi la
Tokyo. Ştiţi cum e.
DOMNU’ RELU
Nu, nu ştiu. De ce să ştiu?
Lola nu-i răspunde.
DOMNU’ RELU
Măi… Cum ai zis că te cheamă?
LOLA
Lola.
DOMNU’ RELU
Aşa. Mie îmi place CV-ul tău. Ai experienţă, dai bine
cu gura, ştii ce să spui la un interviu… Ce mai, am
să-ţi ofer un loc de muncă în Industria S!
LOLA
(bate bucuroasă din palme)
Vă mulţumesc! Dar ce înseamnă “Industria S”?
DOMNU’ RELU
Nu ştii terminologia de muncă? Bagă bine la cap, că-ţi
spun o singură dată. Industria Sexului!
LOLA
Aha.
DOMNU’ RELU
Eu sunt o firmă mare în sector. Mă ştie toată lumea.
LOLA
Aveţi o poziţie competitivă bună adică.
DOMNU’ RELU
N-am auzit de poziţia asta până acum.
Lola nu răspunde.
DOMNU’ RELU
La mine, eu sunt tartorele în firmă.
LOLA
Sunteţi acţionar unic şi director general?
DOMNU’ RELU
Iar vorbeşti prostii, dar te iert. Că am suflet bun.
LOLA
Eu una, sunt foarte entuziastă, să ştiţi. Abia aştept
să lucrăm împreună. Ce poziţie o să am aici în firmă?
DOMNU’ RELU
O poziţie de bază.
LOLA
Bine, dar trebuie să oferiţi şi oportunităţi. Cum o să
pot să promovez?
DOMNU’ RELU
Să vedem. Trebuie să năduşeşti întâi, să pui osul.
Aici nu e instituţie de binefacere!
LOLA
Normal că fac orice să crească firma. Am şi idei.
DOMNU’ RELU
Eşti, din aia, cum le spune? Ideoloagă?
LOLA
Ştiţi cum se creşte o firmă în ziua de azi?
DOMNU’ RELU
Cu cârca.
LOLA
Nu, prin internet. Lumea de azi e toată online, nu mai
există nimic fără site.
DOMNU’ RELU
Şi ce dacă?
LOLA
Trebuie să ne extindem şi noi…
DOMNU’ RELU
(întrerupe)
Care “noi”? Asta e firma mea, nu există “noi” aici!
LOLA
Dacă lucrez aici, n-aş putea să folosesc pluralul…?
DOMNU’ RELU
Pluralul îl foloseşti acasă, dacă ai fraţi şi surori.
Aici e vorba de MINE!
LOLA
M-am gândit…
DOMNU’ RELU
Lasă gânditul pe seama mea!
LOLA
În orice caz, vroiam să vă propun ca şi industria
noastră…
DOMNU’ RELU
(o corectează)
…Mea!
LOLA
…Să se extindă prin internet. Există oameni dispuşi
să plătească o grămadă de bani ca să se uite la fete
online.
DOMNU’ RELU
Grămadă? Bani? Foarte interesant!
LOLA
E adevărat că trebuie făcută o investiţie destul de
serioasă, dar şi profiturile…
DOMNU’ RELU
Profituri? Foarte interesant!
LOLA
Dacă vreţi, mă ocup eu. Fac o calculaţie de cost,
prognozez veniturile, dimensionez investiţia, şi ne
facem parteneri.
DOMNU’ RELU
Parteneri? Complet neinteresant.
(stă şi se gândeşte)
S-au fript mulţi în afacerile astea cu internetul.
LOLA
Vă referiţi la criza dotcom?
DOMNU’ RELU
Nu, mă refer la ţepe.
LOLA
Eu zic să vă mai gândiţi, e ceva de viitor.
Domnu’ Relu o ignoră deja, se uită pe pereţi.
LOLA
Şi mai am o idee.
DOMNU’ RELU
(fals mirat)
Ia uite, mai eşti aici?
LOLA
Aş vrea să fac un muzeu al dragostei.
DOMNU’ RELU
Muzeu? Cine mai merge la muzeu în ziua de azi?
LOLA
Am strâns o grămadă de exponate, e ceva foarte
interesant.
DOMNU’ RELU
Tot pe internet?
LOLA
Nu, asta e din economia reală, nu digitală.
Dumneavoastră veniţi cu spaţiul, eu cu materialul să
atragă clienţii şi facem profiturile pe din două.
DOMNU’ RELU
Auzi, arăt eu a om pe din două?
LOLA
…Vreţi să vă răspund sincer?
DOMNU’ RELU
(înfuriat)
De când până când se dau răspunsuri sincere în
Industria S?
LOLA
Eu credeam că sinceritatea ajută întotdeauna…
DOMNU’ RELU
Nu ajută! Niciodată!
Lola nu răspunde.
DOMNU’ RELU
Iar asta cu muzeele… M-am lămurit ce fel gândeşti.
Când ai fost tu la muzeu ultima dată?
LOLA
Alaltăieri. La muzeul de pictură modernă.
DOMNU’ RELU
(descumpănit)
Şi erai singură înăuntru, nu?
LOLA
Am stat la coadă să cumpăr bilet.
DOMNU’ RELU
Precis că dădeau ceva gratis. Cumperi un bilet şi iei
două tablouri gratis sau cam aşa.
(nu aşteaptă răspuns)
Asta cu muzeele e falimentară din ţeavă, ştiu eu ce
spun.
LOLA
Iar ideea cu pay-per-view?
DOMNU’ RELU
Cu ce?
LOLA
Cu internetul.
DOMNU’ RELU
Mă mai gândesc.
LOLA
în afaceri nu e bine să amâni prea mult, una-două te
trezeşti că ţi-a luat-o concurenţa înainte.
DOMNU’ RELU
Tu mă ţii aici la taclale şi eu, ca antreprenor privat,
nu-mi văd capul de treabă.
LOLA
Aveţi de lucrat la raportul anual?
DOMNU’ RELU
Eşti pe aproape. Am de lucrat la raporturi.
Domnu’ Relu iese din scenă.
SCENA 2
Intră JANINA, o altă angajată din Industria S,
evident trecută de prima tinereţe. Janina o
măsoară curioasă din priviri pe Lola.
JANINA
Şi tu eşti…?
LOLA
Lola. Proaspăt angajată. Abia ce am terminat
interviul cu domnul Relu.
JANINA
Da? Nu pari prea transpirată… Se vede treaba că ai
rezistenţă. La mine interviul a durat vreo oră. Era
şi domnu’ Relu mai tânăr… Să vezi ce probă fizică
mi-a dat.
LOLA
N-am auzit niciodată să se discute un CV atâta vreme.
JANINA
Am dat eu de un “CV” mai lung.
(străfulgerată de o idee)
Auzi, ţie îţi plac adolescenţii?
LOLA
Nu mai mult decât alţi bărbaţi. De ce?
JANINA
Eu la asta trag, să se îndrăgostească un adolescent de
mine…
(visătoare)
Toate membrele Industriei S din filme au adolescentul
lor căruia îi cad cu tronc… Şi eu, tot aştept să
mi-l găsesc pe al meu…
LOLA
Nu ţi se pare prea clişeu?
JANINA
De parcă mă interesează pe mine pelicule din astea! Le
fac şi reducere puştanilor, dar până acum n-am reuşit
să cad de amoreză nici unuia! E tot mai greu, unii
chiar vor sfaturi de la mine cum să cucerească vreo
fâţă nouă. Nici vorbă să se uite la mine cu ochii
iubirii.
SCENA 3
Intră ANGELICA, tânără, frumoasă şi blondă (dacă
nu la păr, barem la minte). Mestecă gumă,
pocneşte entuziastă un balonaş.
ANGELICA
(către Janina)
Ce faci, fată?
Angelica o remarcă pe Lola şi se opreşte brusc din
mestecat.
ANGELICA
Şi tu cine mai eşti, fată?
LOLA
O angajată nouă. Încă nici nu ştiu unde e
fotocopiatorul şi automatul de cafea.
ANGELICA
Nici nu o să afli vreodată, zgârcitul de domnu’ Relu
n-ar da în veci cafea moca la angajaţi!
LOLA
Eu n-am venit aici pentru cafea, nici nu beau aşa
ceva. Am venit să muncesc în primul rând.
Angelica se uită la ea îngrozită.
ANGELICA
Auzi fată, zi drept că te-a pus domnu’ Relu să spui
aşa. Să ne faci de râs, nu?
LOLA
Nu.
ANGELICA
Cine vine la serviciu să muncească?
LOLA
Eu.
Angelica se uită suspicioasă la Lola.
LOLA
Şi mai vin să discut idei noi de afaceri.
ANGELICA
Vrei să le iei treaba şefilor?
LOLA
Eu sunt de părere că dacă fiecare angajat şi-ar da
silinţa, firma ar face mai mulţi bani, ar fi mai
stabilă, ar putea să dea salarii mai bune şi toată
lumea ar fi mulţumită.
ANGELICA
(nesigură)
Fată… tu nu ştii că nu e frumos să te contrazici cu
colegele tale?
LOLA
Eu nu mă contrazic, eu dezbat.
ANGELICA
Pe tine te-a prostit capitalismul. Nu ştiu prin ce
străinătăţuri ai mai lucrat, dar la noi nu merge aşa.
Ai scos capu’, te-a pocnit glonţul. Stai în banca ta
şi poate mai lucrezi şi mâine aici. Asta mi-a fost
deviza în viaţă şi fără ea… putea să-mi fie şi mai
rău!
LOLA
Sunt foarte multe firme care aplică ce am spus eu şi le
merge de minune. De pildă…
ANGELICA
Să nu mi-i dai şi tu ca exemplu pe General Electric, că
m-am săturat! Am avut un client care doar aşa vroia!
LOLA
E un caz de excelenţă, da…
ANGELICA
Alt nebun vroia să ne lucrăm după tehnologie japoneză!
Just-in… nu ştiu cum!
LOLA
Orice inovaţie are argumente şi pro şi contra.
ANGELICA
Eu sunt din principiu contra.
LOLA
I-am propus domnului Relu să se extindă în domeniul
sexului prin internet.
Angelica e şocată.
ANGELICA
Sex… prin… internet?
LOLA
Da. Mai mulţi bărbaţi se uită la ce face o singură
angajată, totul transmis printr-o cameră conectată la
internet.
ANGELICA
Din uitat nu ies bani.
LOLA
Ba ies, şi încă frumoşi.
ANGELICA
Iar mă contrazici?
LOLA
E un business de amploare, internaţional, nu există
graniţe şi nici taxe vamale. O fată – să spunem de la
noi – poate fi privită de un utilizator de oriunde, să
zicem din Germania.
ANGELICA
Stai că te-am prins! Cum mă înţeleg eu cu neamţul tău?
Intervine Janina, care până acum nu s-a implicat
în polemică.
JANINA
Limbajul dragostei e universal!
LOLA
Vezi? Janina a prins ideea.
Angelica se uită suspicioasă la Lola.
LOLA
Mai am şi altă idee – sexul prin telefon.
ANGELICA
Prin…? Ce gogomănie!
LOLA
Pentru afacerea asta, vorbeşti cu clientul. Despre ce
vrea el. În general, despre sex. Banii se fac la
minut.
ANGELICA
Nu pot să cred că cineva ar prefera receptorul unei
partide sănătoase de năduşeală.
LOLA
Treaba lor care le e motivaţia. Tu trebuie doar să te
pisiceşti în telefon.
ANGELICA
Nu mimez nimic, sunt o fată sinceră. Să vezi ce
probleme am avut o dată cu un client…
SCENA 4
Intră FLASHERUL, un tânăr îmbrăcat într-un
pardesiu lung care îi lasă descoperite gleznele
goale, dând impresia că este dezbrăcat pe
dedesubt.
Flasherul îşi deschide haina şi se expune doar
celor 3 femei, nu şi publicului.
FLASHERUL
Uahahaha!
ANGELICA
Iar ai venit, nebunule? Vrei să mă sperii?
(îl imită pe Flasher, fâlfâind dintr-un
pardesiu imaginar)
Uahaha! Poate îţi arăt şi eu ce am pe dedesubt, să
vezi ce sperietură îţi trag!
Flasherul nu se poate abţine şi se expune din nou.
FLASHERUL
Uahahaha!
Cele 3 femei nu se sinchisesc.
ANGELICA
Termină-te, deranjatule, că-ţi fac reclamaţie!
LOLA
Un flasher nu încearcă să sperie, cât să şocheze.
ANGELICA
(extrem de calmă, pocneşte un balonaş de
gumă)
Sunt şocată.
LOLA
El nu se poate abţine, e vorba de o boală mentală care
trebuie mai degrabă înţeleasă şi tratată…
FLASHERUL
(îşi vântură din nou pardesiul)
Uahahaha!
ANGELICA
Îl tratez eu. Cu vreo 2 deşte în ochi!
JANINA
Prost nu e, băiatul ăsta. Vine pe aici să întreţină
calculatorul pe care joacă domnu’ Relu Solitaire.
Păcat de treaba asta cu…
(îl imită şi ea pe Flasher)
Uahaha!
Flasherul are un nou val de entuziasm, se pune în
faţa celor 3 femei şi îşi vântură pardesiul încă
şi mai hotărât.
ANGELICA
A luat-o razna, mă plictiseşte îngrozitor.
(către Flasher)
Altceva nu ştii? Glume, cântecele, momente vesele?
FLASHERUL
(confuz)
Eu…
ANGELICA
Dacă te iau tare, te pierzi? Ce nostim!
(se preface că se repede la Flasher)
Bau!
Flasherul se uită pierdut la Angelica, apoi iese
din scenă.
ANGELICA
Aşa se face! în Industria S, dacă eşti bună la suflet
şi o arăţi, te ia lumea de conţopistă. Trebuie să ai
benzină în instalaţie, să dai cu fripturiştii de
pământ!
LOLA
Eu mă duc, am o lecţie de franceză.
ANGELICA
Fată, ce deşteaptă eşti! Eu în franceză, în afară de
“je m’en fiche” nu mai ştiu nimic altceva. Şi asta am
învăţat-o de la un client, Pierre, care o spunea toată
ziua.
LOLA
Ne vedem mai târziu, la program?
ANGELICA
(şi Janina, împreună)
La program, da!
Lola iese din scenă.
SCENA 5
ANGELICA
Auzi fată, tu chiar crezi în prostiile lu’ asta nouă?
JANINA
De ce nu?
ANGELICA
(confidenţial)
Am şi eu o idee de afacere.
Janina se uită neîncrezătoare la ea.
ANGELICA
Donator de spermă.
JANINA
Eşti sigură?
ANGELICA
Normal că da. Tu ştii câte anunţuri sunt la ziar?
JANINA
Nu ştiu dacă ai toată aparatura.
ANGELICA
Eu acţionez doar ca intermediar.
JANINA
Ăia care cumpără vor date despre donator, ce calităţi
de tătic are.
ANGELICA
Ştiu eu cel mai bine cum să le aduc din condei.
Doctor, 30 de ani, coeficient de inteligenţă…
(nu e sigură care e mare şi care e mic)
Uriaş, corp atletic. O să fie coadă la uşa mea.
JANINA
Tu crezi lumea mai proastă decât este.
ANGELICA
Pardon, eu doar cred lumea mai proastă decât se spune!
Janina nu se angajează în dispută.
ANGELICA
Dar să nu mai spui la nimeni, să nu-mi fure careva
ideea!
Janina continuă să tacă.
ANGELICA
Tu ce idee ai?
JANINA
De afaceri? Poate o cofetărie.
ANGELICA
Te pricepi la prăjituri?
JANINA
Mă gândesc că ar atrage adolescenţi.
ANGELICA
Ideea ta e cam fixă, adică.
JANINA
Dacă îmi găsesc până la urmă un adolescent, o să
înscenez o situaţie de penis captivus. Să rămânem
împreună pentru totdeauna.
ANGELICA
Până vine doctorul, vrei să spui.
JANINA
(visătoare)
Adolescenţilor, frumoşi nebuni!
ANGELICA
Mami, tu te-ai uitat în oglinda în ultimii 20 de ani?
Tineretul vrea acţiune ca-n NATO, să nu rămâi de
căruţă.
JANINA
Pentru ce îmi distrugi visele?
ANGELICA
Eu sunt doar bună la suflet, nu vreau să te sece la
icre vreo brută din asta plină de coşuri pe faţă.
SCENA 6
Intră Flasherul ca o vijelie, expunându-se celor 2
femei.
FLASHERUL
Uahahaha!
ANGELICA
Mi-a ajuns până în gât de tine. Ce, ţi-ai încărcat
bateriile şi ai venit să ne fâlfâi din nou?
(către Janina)
Ăsta mă agasează de îl urc pe pereţi!
Angelica şi Janina se îndreaptă spre ieşirea din
scena.
ANGELICA
Şi mai schimbă şi tu repertoriul!
Angelica arată diverse variante de fâlfâit,
deschizând un pardesiu imaginar cu o singură mână
şi ţinând cealaltă mână la spate, cu o mână sus şi
una jos, diferit de ce face Flasherul de obicei.
ANGELICA
Tot eu să te învăţ?
Angelica şi Janina ies din scenă.
SCENA 7
Rămas singur, Flasherul e confuz. Îşi mai
deschide o dată pardesiul în urma celor 2 femei,
deşi nu prea e convins de ceea ce face.
FLASHERUL
Uahaha?
Intră domnu’ Relu, exact când Flasherul se expunea
în direcţia lui.
DOMNU’ RELU
Credeam că voi ăştia vă arătaţi doar la femei?
FLASHERUL
Mă iertaţi, eu…
DOMNU’ RELU
Sau tu eşti un flasher pe invers?
FLASHERUL
Nu am bucurii la dumneavoastră, eram doar puţin
confuz…
DOMNU’ RELU
Puneţi parpalacul ăla pe tine şi linişteşte-te, că am
ceva serios de vorbit. Tu ai auzit de sex prin
internet?
FLASHERUL
Personal nu utilizez, că ar însemna să mă uit eu la
alţii în loc să se uite ei la mine. Dar ştiu cu ce se
mănâncă.
DOMNU’ RELU
Vreau să mă bag în chestia asta. Zi şi tu: o singură
fată de a mea o să poate să lucreze şi o sută
(se corectează)
Ba chiar o mie de gorobeţi în acelaşi timp. Faţă de
unul singur prin metodele tradiţionale de lucru!
(se minunează singur)
Mare minune internetul ăsta. O să mă umplu de bani!
FLASHERUL
Şi câte cabine vreţi să faceţi?
DOMNU’ RELU
Cabine?
FLASHERUL
Unde stau fetele şi se filmează. Trebuie neapărat să
fie separate, izolate bine între ele. Că altfel dă
gargara amestecată şi se supără clientul.
DOMNU’ RELU
Ştiu şi eu? O sută de cabine?
FLASHERUL
Nu e cam mult?
DOMNU’ RELU
Domnu’ Relu nu se ocupă de mărunţişuri!
FLASHERUL
Atunci vă trebuie lăţime de bandă mare pentru definiţie
înaltă – HD. Şi servere bazate, să nu îngheţe imaginea
chiar în momentul cheie.
DOMNU’ RELU
Domnu’ Relu se pricepe!
FLASHERUL
Mai aveţi neapărată nevoie de un sistem securizat de
plată prin card.
DOMNU’ RELU
Sistem de plată – da. Securizat – nu. Ce, lui domnu’
Relu i-ar strica nişte numere de card?
FLASHERUL
Genul ăsta de ţeapă nu merge decât o singură dată. Vă
pierdeţi clienţii şi se pune potera pe dumneavoastră.
DOMNU’ RELU
Ar cam fi cazul să te apuci de treabă. În afaceri nu e
bine să amâni, una-două te trezeşti că ţi-a luat-o
concurenţa înainte!
Flasherul se îndreaptă spre ieşirea din scena.
DOMNU’ RELU
Fuga marş!
Flasherul o ia la goană.
SCENA 8
Intră bancherul PASCAL, un domn destul de în
vârstă, foarte distins.
DOMNU’ RELU
(mieros)
Domnu’ bancher Pascal… Poftiţi!
PASCAL
(la fel de siropos)
Domnu’ Relu… Ce plăcere…!
DOMNU’ RELU
Vroiam să discut cu dumneavoastră o nouă idee de
afaceri a firmei mele.
PASCAL
Vă ascult cu cea mai desăvârşită atenţie.
DOMNU’ RELU
Ştiţi că lumea de azi se dezvoltă pe internet.
PASCAL
Absolut. Gluma mea preferată este că o să ajungem să
facem şi sex prin internet.
DOMNU’ RELU
Extraordinar, despre asta vroiam să vă vorbesc!
PASCAL
Vreţi să facem sex prin internet?
DOMNU’ RELU
Cu tot respectul şi simpatia pe care vi le port, nu.
Dar am un şmen de afaceri pe duma asta.
PASCAL
Foarte bine.
DOMNU’ RELU
O să-mi trebuiască echipamente, nenorociri din astea
care-s scumpe! O să vreau şi un credit de la bancă.
PASCAL
Se poate, domnu’ Relu? Pentru dumneavoastră, băiat de
zahar? “Clientul nostru e clientul nostru”, e deviza
băncii mele!
DOMNU’ RELU
Eu auzisem că băncile se lasă greu.
PASCAL
Nu trebuie să daţi crezare la toate zvonurile. Noi
ştim că dumneavoastră sunteţi un manager desăvârşit.
DOMNU’ RELU
(neîncrezător)
Da…?
PASCAL
Mai sunt doar nişte formalităţi de îndeplinit ca să vă
dăm creditul. Fiindcă vreţi să vă extindeţi baza de
active, o să vă trebuiască proiecţii financiare,
control strict al costurilor…
DOMNU’ RELU
(e clar că nu înţelege nimic)
Da, o să fac din astea… Cum le zice…
PASCAL
Dar ce vorbesc eu, sunt sigur că un om versat de
afaceri cu experienţa dumneavoastră ştie lucrurile
astea mult mai bine decât mine. Ce-s eu, un biet
bancher. Aţi putea chiar să mă învăţaţi despre active,
garanţii, costuri şi proiecţii, nu?
DOMNU’ RELU
(incert)
Mda…
PASCAL
Atunci, eu merg să vorbesc la bancă. Să veniţi pe la
noi, să completăm hârţogăria. Şi să mă chemaţi la
petrecere, când faceţi primul milion din afacerea asta
nouă cu internetul.
DOMNU’ RELU
Vă chem, normal…!
Cei doi îşi zâmbesc din nou serafic şi îşi strâng
mâinile.
SCENA 9
Angelica intră în scenă.
DOMNU’ RELU
Ia fă-te încoa’, Angelico.
Angelica se apropie.
DOMNU’ RELU
(rânjind, către Pascal)
Dom’ Pascal, asta-i Angelica, una din angajatele mele
cel mai capabile.
(către Angelica)
Măi jună primă, ăsta-i dom’ Pascal, bancher.
ANGELICA
(pocneşte un balonaş de guma)
Merge treaba, iepuraş?
DOMNU’ RELU
N-aţi vrea să încercaţi o colaborare?
PASCAL
Eu sunt aici în calitate de afaceri.
DOMNU’ RELU
Şi Angelica în ce calitate credeţi că e?
PASCAL
Dar tânăra aceasta ar putea să-mi fie fiică!
DOMNU’ RELU
Daca aveţi bucurii din astea, se poate îmbrăca şi în
fetiţă cu fundiţe. Avem şi costum de asistentă
medicală, de îngrijitoare la gradina zoologică…
PASCAL
Să nu aud de aşa ceva! Eu, dacă sunt prins în situaţii
compromiţătoare, pot deveni obiectul unui şantaj. Să
dau credite aiurea şi să duc banca la faliment!
DOMNU’ RELU
Nu se poate să o refuzaţi pe fătuca asta.
Pascal ezită. Angelica, îmboldită de domnu’ Relu,
intervine, sigură pe ea.
ANGELICA
Mergem la tine sau rămânem aici, iepuraş bancher?
PASCAL
Uitaţi cum facem: o să o scot pe domnişoara la masă.
DOMNU’ RELU
Perfect. Avem nişte frişcă-unguent şi cireşele de pus
în buric. Să le aduc? Sunt la mine în birou.
PASCAL
Nu, o să mergem chiar la masă, la un restaurant frumos,
cu un meniu rezonabil…
ANGELICA
Măi bancherule, drept cine mă iei? Eu nu sunt una din
fetele alea, să ştii!
DOMNU’ RELU
(şi el bulversat)
Dom’ Pascal, sigur…? La masă…??
PASCAL
Nu accept refuz. Eu plătesc, eu hotărăsc.
ANGELICA
Domnu’ Relu, n-am încredere în ciudaţi din ăştia.
DOMNU’ RELU
Clientul are întotdeauna dreptate.
ANGELICA
(temătoare)
Dacă nu apar în jumătate de oră, să chemaţi gaborii!
DOMNU’ RELU
Dacă nu apari în două zile, dau anunţ cu chenar negru
şi te pomenesc, dar eu cu gaborii nu lucrez!
PASCAL
(arată spre ieşire)
Domnişoară, după dumneavoastră!
DOMNU’ RELU
(către Angelica)
Fato, fă-ţi datoria!
Cu disperarea citindu-i-se pe figură, Angelica
iese din scenă, urmată de Pascal.
SCENA 10
Intră Lola, extrem de furioasă.
LOLA
Domnu’ Relu!
DOMNU’ RELU
Da, măi… cum ai zis că te cheamă?
LOLA
V-aţi apucat de afacerea prin internet fără mine!
DOMNU’ RELU
Domnu’ Relu n-are nevoie de parteneri.
LOLA
Dar era ideea mea!
DOMNU’ RELU
Eu m-am citit că internetul o să fie afacerea secolului
de… mult timp!
LOLA
Dar mie mi-aţi spus că nu vă interesează!
DOMNU’ RELU
Ca să nu-mi faci concurenţă.
LOLA
Ştiţi bine că nu aveam bani ca să mă lansez!
DOMNU’ RELU
Aia e problema ta.
LOLA
Am să vă dau în judecată pentru furt de proprietate
intelectuală!
DOMNU’ RELU
Ce vrei, nume de judecători, procurori sau avocaţi din
lista mea de clienţi? Justiţia, Industria S… Nu e
mare diferenţă!
LOLA
Am să mă plâng la… Consiliul Concurenţei!
DOMNU’ RELU
(extrem de calm)
Mi-e frică.
LOLA
La… Asociatia Pentru Protecţia Consumatorului.
DOMNU’ RELU
Mai bine la ambulanţă sau la pompieri.
LOLA
La… sindicat!
DOMNU’ RELU
La ce, măi?
Pe domnu’ Relu îl umflă râsul.
DOMNU’ RELU
Sindicatul Industriei S??
LOLA
(nesigură)
Poate că există?
DOMNU’ RELU
Sigur există! Împreună cu pacea în lume şi înţelegerea
între popoare!
Lola iese din scenă, foarte supărată.
SCENA 11
Intră Angelica.
ANGELICA
Domnu’ Relu, să nu mă mai trimiteţi la aşa munci grele,
vă rog eu frumos. Dacă mi se întâmpla ceva?
DOMNU’ RELU
Adică? Poate era ciorba prea ardeiată?
ANGELICA
Haideţi, domnu’ Relu, cu din ăştia de vor
ciudăţenii… Ştiţi ce vreau să spun!
DOMNU’ RELU
Nu-ţi convine – LA REVEDERE! Tu ştii ce concurenţă e
pe postul tău, cu criza asta?
ANGELICA
Adică pe noi nu ne protejează nimeni?
DOMNU’ RELU
Ba da, sindicatul!
ANGELICA
Ştiu că mă luaţi în balon.
DOMNU’ RELU
Să mai mergi la masă, că te întorci deşteaptă.
ANGELICA
Şi eu când apuc să vă iau la mişto? Că văd că-i daţi
tare cu tărbaca!
DOMNU’ RELU
Mai la anul. Întâi patronul, după aia angajatele.
Pauză între cei doi. Angelica are ceva pe suflet
şi nu ştie cum să înceapă.
ANGELICA
Domnu’ Relu…
DOMNU’ RELU
Ce vrei?
ANGELICA
Domnu’ Relu, am şi eu o idee de afacere…
DOMNU’ RELU
Nu.
ANGELICA
Nu?
DOMNU’ RELU
Nu.
Domnu’ Relu iese din scena, nu-l interesează ideea
Angelicăi câtuşi de puţin.
ANGELICA
(contrariată, în urma lui domnu’ Relu)
Nu?
SCENA 12
Intră Flasherul, dar când dă cu ochii de Angelica
prima reacţie este să se întoarcă de unde a venit.
ANGELICA
Ia vino încoa’!
Flasherul se uită în spatele lui, apoi se
îndreaptă şovăitor către Angelica. Ţine mâinile
pe pardesiu, gata să-şi facă numărul.
ANGELICA
(ţipă la el)
Nu!
FLASHERUL
Nu?
ANGELICA
Nu! Că aşa vreau eu! Ai înţeles?
Angelica iese din scenă. Flasherul rămâne în urma
ei extrem de bulversat.
SCENA 13
Intră Lola. Flasherul, fericit, se expune, în
continuare fără ca publicul să vadă ce e sub
pardesiul lui.
FLASHERUL
Uahahaha!
LOLA
Iar tu?
(îl măsoară de sus până jos)
Uite cum stă treaba: conform manualului de psihiatrie,
un flasher vrea să şocheze prin expunerea organelor
sale genitale. Ca să găseşti pe cineva să oripilezi,
ai putea să încerci la Apaca, dacă mai există. Acolo
lucrează multe femei, deşi şanse să le dai peste
cap… Cam slabe. Să mergi la un liceu de fete… Nu
ştiu eu ce ştiu puştoaicele din ziua de azi. La
grădiniţă dacă încerci să te duci, îţi rup chiar eu
gâtul cu mâna mea… Nu ştiu ce să spun, nu prea mai
am idei. Da’ spune-mi de tine, cum te descurci? Cu
revoluţia sexuală, boala asta a ta a devenit destul de
greu de satisfăcut, nu?
FLASHERUL
Numai sufletul meu ştie…
LOLA
Aş putea să încerc să te vindec.
Flasherul îi cade la picioare.
FLASHERUL
Vrei, vrei, vrei?
Lola se gândeşte. Flasherul se ridică în picioare
şi oftează.
FLASHERUL
Dacă ai ştii cum e… Dorinţa aia arzătoare să-ţi dai
jos haina de pe tine, să te expui! Te duci la
supermarket, casieriţa îţi cere banii şi tu îi oferi
peisajul tău cel mai intim! Ruşinea care mă loveşte
când mă dezmeticesc!
LOLA
Haide, haide…
FLASHERUL
Te duci la teatru, stai liniştit pe scaun, când deodată
îţi vine să…
Flasherul pune mâna pe pardesiu, se încordează,
pare că vrea să arate spectatorilor din sală ce
are el pe sub pardesiu. Lola intervine rapid.
LOLA
Stai potolit!
Lola îi pune mâna pe pardesiu, Flasherul se
linişteşte, sala nu apucă să-i vadă bietului om
părţile de nevăzut.
FLASHERUL
Aş da orice să scap de asta! Nu sunt nebun. Crezi că
sunt nebun? Aş vrea să nu fiu nebun. Dacă sunt nebun,
dar ştiu că sunt nebun, asta mă face mai puţin nebun,
nu?
(se opreşte, e chiar el însuşi confuz)
Scapă-mă te rog de nebunia asta! Ajută-mă!
LOLA
Se spune că un flasher se teme că mama lui l-a respins
din cauza organelor genitale diferite, aşa că încearcă
să le facă pe femei să-l accepte forţându-le să-i
privească… ştii tu.
Flasherul pune mâna pe pardesiu, e gata să-i arate
Lolei despre ce e vorba în propoziţie.
FLASHERUL
Asta?
LOLA
(îl opreşte din nou)
Nu da cu piciorul la progresele pe care le-ai făcut!
FLASHERUL
Progrese?
LOLA
Sigur că da, uite de câte ori ai reuşit deja să te
abţii!
Flasherul ia o pauză, stă să analizeze ce i-a spus
Lola.
FLASHERUL
Lola, tu eşti speranţa mea! Vindecă-mă şi fac orice
pentru tine!
LOLA
Tu ştii câte am eu pe cap?
FLASHERUL
Te ajut şi eu. Vrei să te răzbuni pe cineva?
LOLA
(îl măsoară de sus până jos)
Cum? Că nu pari prea tare în pumn.
FLASHERUL
Răzbunările pe internet sunt mult mai abitir.
LOLA
Mă gândesc.
FLASHERUL
Adică mă ajuţi?
(nu aşteaptă răspuns de la Lola, chiuie
de fericire)
Am să mă fac bine, iuhuu!
Flasherul se opreşte cu faţa la sală, e gata să-şi
dea pardesiul la o parte, dar se răzgândeşte brusc
şi o ia la goană spre ieşirea din scenă.
FLASHERUL
(extrem de fericit)
Am să pot să mă duc din nou la supermarket!
(după o pauză)
Şi la teatru!
Flasherul iese din scenă.
SCENA 14
Intră Angelica şi Janina.
ANGELICA
Ai luat ţeapă! Ai luat ţeapă! Domnu’ Relu ţi-a tras
clapa şi te-a lăsat cu ochii în soare, să te înveţe
minte să mai vii cu idei de Paris!
Lola nu spune nimic.
ANGELICA
Auzi la zbârnâielile tale! Să crească firma că le merge
bine la toţi angajaţii după aia… Pariu că eşti
ofticată rău de tot acuma, unghia în gât şi tot
tacâmul?
LOLA
Nu-mi pare rău că vin cu idei. Unele merg, la altele
mai dai cu capul de pragul de sus… Găsesc eu cumva
să-mi recuperez ce-i al meu.
ANGELICA
Eu n-o să mai vin niciodată cu idei. Aia pe care am
avut-o, n-am putut să mi-o pun în practică. Din cauza
asta sunt anti-capitalism de acum încolo. Barem să nu
mai aibă nimeni idei din astea private. Să moară capra
la toată lumea!
LOLA
Decât să ne plângem ca-n “Mioriţa”, mai bine am face
ceva. N-avem şi noi un sindicat, să protejeze
angajatele.
ANGELICA
Ba avem.
LOLA
Da?
ANGELICA
Sigur că da. E chiar acolo, cu pacea în lume şi
înţelegerea intre popoare. Botanistă mai eşti! Cu
cine să faci, fată, sindicat, nu te uiţi în jurul tău?
(se uită cu subînţeles la Janina)
Mamaie se gândeşte la pensie, nu la sindicat.
JANINA
Dacă ai ştii tu de câte ori m-am gândit la o
organizaţie de muncă! Cel puţin cazul meu e disperat –
după o vârstă, nu prea mai ai căutare. Deşi toată
lumea ştie că găina bătrână face supa bună.
ANGELICA
(pocneşte un balonaş de gumă)
Parcă mai era vorba şi de morcov prin zicala aia.
JANINA
Ba o găină pricepută – şi priceperea vine doar cu
vârsta – ştie ce trebuie făcut indiferent de morcov,
mărar, pătrunjel, oleaginoase sau ce mai vrei tu.
ANGELICA
(dezgustată)
Să-mi aduci aminte când mai faci tu supa să nu mă ating
de ea.
JANINA
Eu una, aş fi pentru sindicat cu trup şi suflet!
ANGELICA
Mai mult cu sufletul, trupul… nu ştiu cât de multă
căutare mai are.
JANINA
Exact asta vreau şi eu – să se oprească discriminarea
împotriva angajatelor în vârstă şi să li se garanteze
dreptul de a profesa!
LOLA
Perfect!
ANGELICA
Dar cine o să facă sindicatul ăsta? Cu gura suntem
toate bune…
(pauză, să pice fisa în sală)
…dar când e de dat cu cârca, avem treabă, nu?
C-aşa-s fetele în meseria asta.
JANINA
Angelico, de ajuns! N-o să stau aici să ascult la tine
cum îţi baţi joc de toată lumea din Industria S. De
mine, de branşă, de moravuri, de sindicat! Asta e
problema noastră! Nu avem demnitate!
LOLA
Bravo, Janina!
ANGELICA
Ce ai, fată, ce te-a apucat? Ţi-a otrăvit Lola
mintea? Cum ai auzit de sindicat, te-au lovit piticii!
JANINA
M-am săturat! Toată viaţa mea – şi dacă nici eu n-am
mai trăit să le văd pe toate, cine o mai fi trăit? –
n-am auzit decât: bagaboantă, traseistă, paraşută,
japiţă, piţipoancă, flautistă, găleată, poamă,
rapandulă, jartea, bombistă, producătoare, baragladină,
gornistă, panaramă, ştoarfă, coardă, petardă, şi tot
aşa! N-am auzit şi eu un cuvânt ca lumea, cineva să
îmi stimeze meseria, să-mi spună că o fac bine! Un
cuvânt de apreciere sau de mulţumire!
ANGELICA
Eu merg pe principiul că una face corpul, alta face
mintea.
JANINA
Toată viaţa mea, n-am putut să le spun părinţilor ce
lucrez! Mă întreba săraca mama: “da’ tu ce serviciu
ai, maică?” “Pe ici pe colo, import-export, PR” (asta
mai ales îmi plăcea, mama nici nu ştia ce înseamnă).
Pentru taică-miu, care a fost o vreme suspicios,
inventam termeni: “servicii de circumspecţie”.
“Intromisiune intermediară”. Şi tot ce-mi mai trecea
prin minte. Tata a murit fără să fi apucat eu să-i
spun vreodată ce lucrez pe bune. Iar mama încă mai
crede că am schimbat atâtea meserii din cauză că nu
sunt bună la nici una. Ori eu chiar mă pricep la ceea
ce fac!
Janina se opreşte să-şi tragă respiraţia. Lola şi
Angelica o urmăresc cu ochii mari.
JANINA
Vreau să mi se spună cuvinte frumoase în meseria mea!
Vreau să pot să le spun părinţilor ce lucrez!
ANGELICA
Bine, da’ ai grijă să nu le cauzezi vreun atac de
inimă.
JANINA
Taci!!
ANGELICA
Doar ţi-am dat o sugestie, nu e nevoie să te băşici aşa
de feroce…
JANINA
(urlă, furioasă)
Dar taci o dată!!
În mod neobişnuit pentru ea, Angelica tace,
impresionată de tăria sentimentelor Janinei.
JANINA
Vreau să ne facem sindicat în Industria S! Ne trebuie
– ca să protejeze cazuri ca ale Lolei sau ca al meu.
SCENA 15
Flasherul se năpusteşte în scena, fâlfâindu-şi
pardesiul către cele 3 femei. Sala continuă să nu
vadă ce are pe dedesubt.
FLASHERUL
Uahahaha!
LOLA
Credeam că te-am vindecat!
FLASHERUL
(fâlfâie din pardesiu)
Nu mă face pe mine bine o discuţie din asta uşurică!
Trebuie să mergi mai la rădăcini! Ai timp de o
psihanaliză?
LOLA
Nu acuma, lucrăm la înfiinţarea unui sindicat al
Industriei S.
FLASHERUL
(se opreşte din fâlfâit)
Pe bune?
LOLA
Uite, Janina pune ideile, Angelica entuziasmul, eu…
ce pot.
ANGELICA
Angelica pune spumă pe băţ. Dacă mă prinde domnu’ Relu
cu sabotaje din astea, iarăşi ajung vânzătoare la
McDonald’s.
LOLA
Tocmai asta nu înţelegi tu, că sindicatul o să te apere
de abuzurile angajatorilor.
FLASHERUL
Şi cum faceţi să înfiinţaţi sindicatul ăsta? Că mă
gândesc la o grămadă de piedici, dar la sprijin…
JANINA
Încă nu ştim, dar găsim noi cumva.
FLASHERUL
Eu vreau s-o ajut pe Lola, că e cumsecade şi nu mă
flituie toată ziua cum fac ceilalţi şi…
(se uită la Angelica, dezaprobator)
…mai ales Angelica.
ANGELICA
Eu, flituială? M-am şi obişnuit cu tine, drăguţă, când
ajung acasă chiar îmi fâlfâi puţin hainele, să-mi aduc
aminte de tine.
FLASHERUL
În ziua de astăzi, totul se face cu website.
ANGELICA
Şi asta-i prin internet?!
FLASHERUL
Trebuie să explicaţi online ce e cu sindicatul, cum o
să fie organizat şi cum se poate adera. Apoi puneţi
linkuri pe la alţii cu trafic mare, şi treaba merge
singură.
JANINA
Uşor de spus, dar cine face un din ăsta – site…?
ANGELICA
M-aş apuca eu…
FLASHERUL
Nu e o problemă, vi-l fac eu. Doar să mă trateze Lola
contra flashuitului.
ANGELICA
Nu vreau să îl faci bine. Pe mine cine mă mai
binedispune în momentele triste?
Angelica încearcă să-i dea pardesiul la o parte
Flasherului, de parcă ar vrea să se uite
dedesubt. Flasherul se fereşte.
JANINA
Când ne apucăm de treabă?
FLASHERUL
Oricând. Dar o să vă trebuiască o persoană de
contact. Te pun pe tine, Janina?
JANINA
Nu am eu faţă de persoană publică. O punem pe Lola.
(către Lola)
Eşti de acord?
LOLA
Ca să meargă treaba cu sindicatul… De ce nu?
JANINA
(către Flasher)
Hai că îţi spun eu ce trebuie spus, că de prea mult
timp le ţin în mine. Menirea numărul unu a
sindicatului este: să redea demnitatea industriei S.
Vreau prima întrebare, cu litere mari, să fie: “Poţi să
le spui părinţilor tăi ce meserie ai?”
Janina continuă să explice avântată.
JANINA
Din declaraţia manifest: se va garanta dreptul de
muncă, indiferent de vârstă.
Toate personajele se îndreaptă spre ieşirea din
scenă.
JANINA
Angajatorii vor oferi condiţii decente de muncă tuturor
angajaţilor, indiferent de sex, rasă sau număr de ani.
Ai reţinut? Asta cu numărul de ani e importantă. Dacă
nu ai reţinut, nu-i nimic, le am pe toate în cap, ţi le
mai zic o dată!
Vocea Janinei continuă să se audă chiar şi după ce
toată lumea a ieşit din scenă.
morcovii sunt intotdeauna optionali este o capodopera pe langa asta. industria s este aproape la fel de valoroasa dpdv literar precum inscriptiile, scrijeliturile si tagurile cu “s p” de pe ziduri. spun aproape pentru ca nici macar microbistii nu pun virgula intre subiect si predicat.
Cer iertare “morcovilor” că i-am denigrat. In comparație cu piesa asta, aia cu morcovii e întradevăr o piesă valoroasă. Stai cu sufletul la gură să vezi dacă bășinosul le va arăta scula spectatorilor! Genial!
Prima mea reactție a fost: încă o porcărie. Dar apoi mi-am dat seama că e doar frustrarea din mine, că îmi era pusă pata pe piesa asta, dar citind-o mi-am dat seama că îmi e din ce în ce mai greu să mă leg de ea, că mă prinde, că chiar încep să râd. Da e divertisment a la Pro Tv, dar e foarte bine făcut și nu îmi pare rău de cele două ore alocate citirii piesei. Și așa am înțeles și ideea autorului de „artă fliușturatică”, eu sunt mai cu tăiatul în patru al nemuririi sufletului, dar acum am înțeles că nu e rău să-i faci pe oameni „să râdă ca proștii”, că e greșit să spui că asta nu e artă, sau dacă e, e artă inferioară. Și încă ceva, piesa asta nu suportă nici un grad de comparație cu „Morcovii”, măcar pentru faptul că nu e o porcărie insultătoare cu totul și cu totul gratuită, de genul glumelor cu mama ta e atât de grasă că …