FOTO ADRIANA GRAND
Revista Yorick vă propune o rubrică nouă, realizată de scenografa Adriana Grand, care ne oferă în fiecare săptămână o imagine din spectacolul străzii și nu numai.
Primul ciclu intitulat „Costume pentru teatrul străzii” continuă cu „Îngerul cu o singură aripă”.
Cu acest prilej, va invităm la un concurs inedit. Scrieți un comentariu în care imaginați o scurtă poveste pornind de la imaginile pe care vi le propunem (și trimiteți-o la adresa monica.andronescu@nemira.ro), iar cea mai frumoasă dintre ele va fi premiată la sfârșitul fiecărei luni cu o carte din colecția Yorick a Editurii Nemira. Patru fotografii pe lună, patru povești… o carte!
Print
Story Time 2015- Partea a 2 a
Rasaritul Luceafarului romanesc-Ingerul cu o singura aripa
In urma cu 165 de ani se nastea in Moldova la Botosani intr-o umila casa de tara, unul dintre geniile absolute ale poporului roman,omul deplin al culturii noastre,un miracol desavarsit sau asa cum il chema N.Iorga ”expresia integrala a natiunii romane,suma lirica de voievozi”.Unul dintre darurile cele mai scumpe pe care destinul ni l-a harazit a fost Mihai Eminescu .Eminul cel iubit al lui Veronica ,acela care era prea putin inteles in cercurile sale,cel care pe nedrept a trebuit sa adopte calea singuratatii intr-o lume pe care o descopera a fi “rece” si de neinteles.Poetul care percepuse “lumea senina”ne dezvaluie acum reversul ei printr-o “lume neagra”.
Schimbarea modului de perceptie a lumii ii determina lui Eminescu modificarea reactiilor afective fata de aceasta, trecand in operele sale la asociatii de sentimente paradoxale: ”o bucurie trista” sau “dulce si fermecatoare jale”.Si cine poate comenta valoarea inegalabila a unui geniu?Este imposibil sa-l “judeci” pe Eminescu, inseamna a te limita la propria putere de cunostere despre Dansul ,iar totul este redus la minim in acest fel.Nu noi ne uitam la Gioconda lui Leonardo ,ci ea se uita la fiecare dintre noi si ne descopera.Acesta este motivul adevarat al surasului ei misterios iar pe Eminescu sa il amintim asa:
Ea un înger ce se roagă – El un demon ce visează;
Ea o inimă de aur – El un suflet apostat;
El în umbra lui fatală, stă-ndărătnic rezemat –
La picioarele Madonei, tristă, sfântă, Ea veghează.
Am urmat pământul ista, vremea mea, viaţa, poporul
Cu gândirile-mi rebele contra cerului deschis;
El n-a vrut ca să condamne pe demon, ci a trimis
Pre un înger să mă-mpace, şi-mpăcarea-i… e amorul.
(Ingeri si Demoni-M.Eminescu)
bun si pentru cuier !