„Înşir-te mărgărite” sau file de basm cu ilustraţii vivante

2stars

Margarite1Unora le este dat să afle crucea iubirii. Este lecţia pe care Sorina o primeşte de la Zmeul Zmeilor. Cruce-crucificat – Zmeul-Sorina. Un simbol rezolvat coregrafic, astfel încât relaţia să fie reversibilă. Este una dintre cele câteva imagini superbe ale acestui spectacol. Dan Puric scrie, în caietul program, că Înşir-te mărgărite este: „Un spectacol despre iubire şi forţa ei… Societatea de azi fuge spre sex – care te risipeşte sufleteşte – şi nu spre Eros, adică spre împlinirea personală. Iubirea e ucisă tocmai ca să poată fi manipulată cetatea. În cetatea mea, iubirea renaşte. Paradoxal, Zmeul e personajul care face ca iubirea să renască. Este o nevoie fantastică de iubire, omenirea nu se poate reface decât prin iubire”. În realitatea-vis a Sorinei – ea şi spune: „Nu fac niciun rău femeii/ Zburătorii” –, Zmeul este chiar Zburătorul. Rol pe care Dan Puric reuşeşte să îl facă ataşant, iar în scena luptei cu Făt-Frumos chiar să-i urce semnificativ temperatura.

Trei dintre personaje îşi asumă dinamica simbolică: Baba, Zmeul Zmeilor şi mezina Sorina. Nu poţi iubi pe cineva fără să-l cunoşti… Povestea începe tocmai în momentul în care prinţesa cea mică refuză să-şi aleagă un soţ dintre craii veniţi în peţit: „Mi-e frică – îi va spune surorii ei – nici nu-i cunosc!”. Carmen Ionescu se detaşează de restul distribuţiei, prinde în voce nuanţele impuse de, poate, cel mai complex şi cel mai spectaculos dintre personajele lui Eftimiu. Şi este o bună alegere pentru Vrăjitoarea imaginată de Dan Puric: ea reuşeşte să fie senzuală, inteligentă, perversă, femeie iubind absolut, hotărâtă, în numele iubirii necondiţionate pentru fiul cel hulit, să schimbe mersul lumii. Vulgarizând, aş zice că, pentru primele apariţii, Doina Levintza a îmbrăcat-o de la sex-shop. Perfect însă pentru rolul de ispită a secularismului pe care regizorul i-l atribuie. Din această perspectivă se justifică relaţia echivocă pe care Vrăjitoarea o dezvoltă cu Sorina. Dar extinderea acestei paradigme şi în raport cu celelalte personaje nu numai că nu se justifică, ci, mai mult, trimite demersul într-un sec exerciţiu fizic. De-aci încolo începem să vorbim despre o lipsă de măsură, pe întregul parcurs al spectacolului, greu de înţeles. Astfel, din păcate, prima parte a nunţii Sorinei cu Buzdugan – de la gătitul miresei, vizual numărăm o a doua rezolvare excelentă, până la ceea ce eu am crezut că va rămâne, simbolic ortodox, nuntă fără lăutari – este compromisă de excesul de joc şi voie bună ce-i urmează. Un exces constant cultivat. Nimic nu se încheagă din pricina faptului că textul devine pretext (un fel de desfăşurător) pentru numere muzical-coregrafice cu mult prea lungi (de altfel, publicul a simţit asta şi a aplaudat mai mult sau mai puţin entuziast după fiecare număr din desfăşurător).

Margarite5Cred, dintotdeauna, că basmul s-a născut să spună adevărul şi să fie trăit, de fiecare dată, aici şi acum. A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti. Odată ca niciodată, adică oricând posibil în Timp, iară nu în biet timpul nostru istoric, supus deriziunii. Adevăr, adevăr mitic, basmul „este”.

Aceasta a fost premisă de la care am pornit în aşteptarea mea, cu nerăbdare, a spectacolului montat de Dan Puric pentru marele eveniment. Fiindcă, mi-am zis, la zile mari, fapte mari!, iar redeschiderea Sălii Mari a Naţionalului bucureştean, pe 18 aprilie 2015, va fi un moment consemnat şi în istoria arhitecturii autohtone, şi în istoria culturală măcar a Bucureştiului.

Înşir-te mărgărite… primul spectacol din viaţa mea. Am memoria vie a tunetelor care făceau întunericul şi mai înfricoşător şi, mai ales, ţin minte, văd şi acum mâinile lungi ale lui Constantin Rauţchi întinzând, de sub o pelerină misterioasă, bobii pentru Sorina. Premiera a fost în 1964, regia: Miron Niculescu, scenografia: Jules Perahim. Cu Adela Mărculescu, Ioana Bulcă, Florin Piersic în distribuţia pe care nostalgicii o pot găsi pe cimec.ro. Basmul – ascultat, citit, văzut – se trăieşte!

Margarite4Poate nu le-aş fi spus pe toate acestea, de nu mare mi-ar fi fost mirarea să se întâmple ca tocmai dragele şi preaştiutele mele personaje să nu reuşească nicicum a mă face să trăiesc feeria scrisă de Victor Eftimiu şi, după cum spune Ion Caramitru, textul dramatic cel mai jucat pe scena Teatrului Naţional. În palatul lui Alb-Împărat, de-o parte şi de alta a scenei, două şiruri de coloane de un alb transparent vor fi martorele unui tur de mapamond: poncife muzical-coregrafice, „reprezentând” – sub pretextul alegerii a câte unui soţ pentru cele trei prinţese – Rusia, Ungaria, Turcia, Germania, Franţa sau Spania dublate, pe fundal, nu de proiecţii simbol, ci de imagini redundante. Mă întreb de ce coloanele, ca ţesute în vis, nu au fost folosite de Alin Popa, responsabil pentru light design, în identificarea spaţiului. De ce Doina Levintza semnează scenografia, dacă s-a ocupat, aşa cum pare, doar de costume etc… Mi-a plăcut însă ideea amestecului de epoci: de la malacov la sugestia Chanel, de la jobenul Zmeului şi până la portul popular, fie el german sau românesc, în basm totul este posibil.

Muzică, dans, pantomimă. Feerie. Am sperat ca Dan Puric să pună în scenă Înşir-te mărgărite cu incandescenţă. Am sperat să trăiesc emoţia sufletului românesc, aşa cum el ne promisese. Mi-a făcut plăcere să văd câteva momente bine realizate, am înţeles ce ar fi putut spune, dacă ar fi păstrat coerenţa discursului… Totul, vorba unui prieten, cam deşirat.

Respect opţiunea directorului Ion Caramitru, dar întreb: de ce? Deşir-te mărgărite!

Teatrul Național I.L. Caragiale din București, Sala Mare

„Înșir-te mărgărite!”, de Victor Eftimiu

Regia: Dan Puric

Scenografia și costumele: Doina Levintza

Distribuția: Dan Puric, Constantin Dinulescu, Maria Dinulescu/Beatrice Rubică, Lari Giorgescu/Ștefan Ruxanda, Silviu Biriş/Gavril Pătru, Irina Cojar, Carmen Ionescu, Ovidiu Cuncea, Alexandru Hasnaş, Axel Moustache, Eduard Adam, Oana Vânătoru, Afrodita Androne, Iuliana Moise, Tatiana Constantin, Erika Băieşu, Violeta Huluba, Florin Roșu, Silviu Oltean

Foto: Florin Ghioca

Print

11 Comentarii

  1. Donkeypapuas 21/04/2015
  2. Violeta 21/04/2015
  3. Io 21/04/2015
  4. Pruncu 23/04/2015
  5. Dragos 24/04/2015
  6. Daniel 27/04/2015
  7. Violeta 30/04/2015
  8. Serban 01/05/2015
  9. platitor 04/05/2015
  10. Feerie 20/05/2015
  11. Radu Grigore 24/10/2015

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.