Un spectacol-lectură după textul „Păstrează copia și nu uita originalul” de Valentin Nicolau și o conferință susținută de George Banu, cu tema „Valentin Nicolau, om de teatru – schiță de portret” sunt cele două evenimente programate joi, 27 august, începând cu ora 19.00, la Muzeul Țăranului Român, în cadrul Festivalului Internațional de Teatru Independent „Undercloud”, aflat în desfășurare până la sfârșitul lunii august. Spectacolul-lectură este regizat de Chris Simion, iar cei doi protagoniști vor fi Claudiu Bleonț și Cristi Iacob.
Piesa „Păstrează copia și nu uita originalul”, care dă titlul volumului publicat la Editura Nemira în 2012, a mai fost obiectul unui spectacol-lectură, la Teatrul Național din Craiova, anul trecut, în luna mai, cu Mircea Cornișteanu și, din nou, Claudiu Bleonț.
La acel moment, Valentin Nicolau, prezent la Craiova, spunea la sfârșitul lecturii: „Starea de revoltă e una dintre stările pe care noi ni le reprimăm cel mai des. Avem o capacitate imensă de a ne înăbuși revoltele și uităm să ne mai indignăm. Pentru mine indignarea este primul pas al mersului către libertate. M-am indignat și pot fi un om liber. Nu m-am indignat, rămân prizonier celorlalți, rămân prizonier ororilor pe care ceilalți le montează în viața mea. Și, pentru că suntem într-un teatru, e ca și cum mereu rămân să joc în piesele altora și niciodată nu joc rolul principal în propria mea piesă. De aceea mereu am sentimentul că trebuie să mă ridic și să spun ceea ce nu-mi convine și să fiu propriul meu erou în existența mea.”
Astăzi, cea de-a două lectură a acestui text scris într-o noapte sau două, așa cum povestea tot el, se întâmplă într-o lume în care Valentin Nicolau nu mai e. Dar în care dramaturgia lui, cu totul antitrend, există.
Piesa aleasă de Chris Simion pentru lectura de la MȚR este o incursiune subtilă în psihologia a două personaje, care, în timpul unei călătorii de mai puţin de-o oră cu trenul, ajung să-şi descopere secrete îngropate de ani întregi. Cu fiecare dintre replici tensiunea creşte, ca într-un meci pe viaţă şi pe moarte, despre viaţă şi despre moarte. Unul dintre cei doi tocmai a ieşit din închisoare după 19 ani, unde a fost închis pentru o crimă pe care n-a comis-o. Cel de-al doilea ia trenul pentru prima dată după 19 ani şi se trezeşte faţă în faţă cu propriul destin, aruncat la gunoi tot în urmă cu 19 ani. O poveste plină de suspans, cu accente de thriller şi tenebre dostoievskiene, care începe într-un compartiment de tren cu doi oameni şi se încheie în acelaşi compartiment, cu unul singur…
„Când îl laşi pe Dumnezeu să hotărască pentru tine, viaţa devine un fel de călătorie în doi. Nu e călăuză mai bună ca El”, este una dintre replicile din piesă… Doi bărbați se întâlnesc din întâmplare într-un compartiment de tren. Trenul urcă prin tuneluri spre munte. În compartiment se face din când în când întuneric și întunericul se transformă încet-încet în personaj. Unul dintre ei, demnitar cunoscut și îmbogățit, ia trenul pentru prima dată după 19 ani. Al doilea iese din închisoare după 19 ani și, fără să știe de ce, se îndreaptă spre gară și ia trenul… Același tren, același compartiment, același destin…
„Această piesă e scrisă acum câțiva ani, așa cum scriu eu… într-o noapte sau două nopți. Atât îmi ia să o pun pe hârtie. Dar e culeasă ca fruct copt după ani întregi în care a stat în mintea mea. Și mă bântuia de câte ori mergeam cu trenul”, povestea dramaturgul. „Mă urcam în tren și aveam sentimentul că trebuie să mă întâlnesc cu un fel de alter ego. Iar la un moment dat am traversat subiectul ăsta al erorii judiciare și al erorii de viață. Cele două subiecte s-au întâlnit și au dat această poveste. Nimeni nu-ți dă anii înapoi, dar te pot duce pașii într-acolo, în așa fel încât să te reîntâlnești cu destinul pe care zici tu că l-ai hotărât, dar, de fapt, nu l-ai hotărât”.
Deși un subiect cu adânci rădăcini în zona general-umană, multe dintre aluziile textului trimit subtil la o realitate politico-socială pe care mass-media o ascunde adesea sub preș.
Rămân întrebările pe care Claudiu Bleonț, după acel prim contact cu textul, le lansa publicului și sieși: „Cine e Celălalt? Despre cine e vorba? Pe cine ai ucis? Ce omori?”. Și un posibil răspuns: „Celălalt întotdeauna ești tu!”
Print